Hoata de inimi- Complet

23. Impreuna la bine si la rau?

Am venit cu un nou capitol, sa va inveselesc inainte de revelion:))

Sper sa va placa si scuze din nou pentru unele cuvinte:D Enjoy :* Si sa ne vedem sanatosi la anul. La multi ani>:D<

23. Impreuna la bine si la rau?

-Cum esti? intreba Cezar asezandu-se pe canapea langa Nicoleta.

Roscata primi cana de cafea de la sotul sau si ii zambi trista.

-Mai bine, cred, ii zambi.

El isi aseza cana pe masuta din sticla din fata canapelei si revenii inapoi la sotia sa. O privi calm si cu dragoste si ii dadu o suvita din ochi.

-Esti pregatita? o intreba usor.

Ea nega din cap si ofta. El stia cat de greu trebuie sa-i fie, asa ca o lasa sa se reculeaga.

Nicoleta isi atinti privirea intr-un punct si se pierdu, intrand in lumea ei perfecta.

-Acum cinci ani am aflat ca parintii mei au fost omorati si am hotarat ca trebuie sa ii razbun. L-am rugat foarte mult pe Augustin sa ma duca la acel liceu din Columbia si intr-un final, a cedat. M-a avertizat ca va fi periculos, ca voi avea de suferit si ca daca nu sunt cea mai buna, nu voi supravietuii, dar nu l-am crezut. In adancul meu stiam ca va fi diferit de cum imi povestea el si ca va fi mai bine decat la un liceu normal. Insa m-am inselat….

“Nicoleta intra sfioasa pe marile porti ale liceului. Toti o priveau cu superioritate, iar unii chiar isi faceau planuri cum sa o doboare sau sa ii ureze bun venit in stilul lor.

Ea era adusa, impreuna cu alti saisprezece boboci in marele liceu. Avea sa isi faca prieteni si sa invete sa se bata in acelasi timp, cam la asta se gandea atunci.

Liceul se inalta in fata ei, imens si vechi ca un palat. Nu era speriata, doar emotionata. Era ceva nou si ea adora provocarile; totusi nu trebuia sa uite ca se afla acolo cu o misiune!

Directorul le-a iesit in intampinare si a dat mana cu fiecare. Ochii lui haini si nemilosi s-au oprit mai multe clipe asupra roscatei, dorind-o inca de pe atunci. Pentru varsta ei, era destul de dezvoltata si arata de parca ar trebui salbaticita. Trebuia sa guste putin din ce avea el sa-i ofere si asta in curand, ca sa fie el primul.

(…)

Le fusese prezentata cladirea unde aveau sa-si petreaca urmatorii patru ani si fusesera dusi cu totii in camerele lor, ramanand sa se intalneasca impreuna cu ceilalti elevi ai liceului la cina. Zis si facut: la ora cinei erau adunati cu totii in cantina liceului, cu bobocii in fata pentru a se prezenta.

Nicoleta isi imbraca uniforma: camasa alba si pantaloni negri, la dunga. Isi puse cravata si veste feminina ce ii scotea bustul in evidenta si se incalta cu o pereche de pantofi negrii. Parul rosu si-l prinse intr-o coada de cal, isi dadu cu putin rimel si se parfuma o data, apoi se privi in oglinda. Parea destul de draguta si dornica de prieteni. Desigur, soarta avea sa o dejamageasca, dar ea nu avea cum sa stie asta.

Iesi din camera si se intalni cu o fata satena, foarte draguta.

-Buna! Eu sunt Smooky, se prezenta ea. Esti boboaca, nu?

-Da, zambi roscata. Numele meu e….

-Nu-mi spune. Aici nu trebuie sa ne cunoastem numele, ci doar pe noi, ii facu ea cu ochiul. Iti voi zice roscata, o lua de gat si incepu sa mearga cu ea catre sala de conferinte a liceului.

-In regula, rase ea incantata.

-Imi place la nebunie culoarea parului tau. Si ochii tai sunt foarte frumosi. Esti naturala?