Hoata de inimi- Complet

21. Misiune: noi doi

Imi pare rau pentru unele fraze. Daca nu va plac, ma anuntati si eu modific, doar ca sunt vorbe de mafie si ma gandeam ca ar intarii mai tare ideea. Dar gasesc eu cu ce sa inlocuiesc daca va deranjeaza. Astea fiind spuse: enjoy :*

21. Misiune: noi doi

Misiunea ei: sa gaseasca raspunsuri.

Localizare: spitalul pentru boli mintale.

Momentul: zorii zilei.

Nicoleta opri motorul masinii in apropierea spitalului care il gazduiau pe un vechi prieten bodyguard din liceu. Aflase ca intrase in spital dupa o bataie buna si ca nu isi mai revenise de atunci. Ii parea rau pentru el si de aceea ii lasase un bilet pe perna lui Cezar, plecand inainte ca acesta sa se trezeasca. Nu vroia sa isi faca griji pentru ea sau sa incerce sa o opreasca deoarece era foarte hotarata si nu ar fi facut nimic altceva decat sa iroseasca timpul.

Se dadu jos din masina, isi stranse geaca de piele mai bine pe ea si isi dadu bretonul din ochi. O suvita se spanzura pe fruntea ei, cautandu-si locul. De data asta, Nicoleta isi prinse frumosul par intr-un coc pe sub par, astfel incat sa arate ca il avea scurt, aproape baieteste.

Gulerul inalt a gecii i ascundea lantisorul pe care i-l daduse Seth, cel la care venise in vizita. Porecla lui era Seth, numele real nefiind cunoscut de nimeni. In acel liceu, nimeni aproape nu-si cunostea numele adevarat unul altuia. Numele roscatei nu fusese aflat niciodata, mai ales ca era cautata pentru a fi asasinata. Toata lumea o stia de Kitt si asa ii spuneau. Nu fusese ideea ei, ci dupa o petrecere in afara campusului, cand se intorceau noaptea tarziu de la nebuni, Seth ii prinsese, pe ea si pe cativa “prieteni”. A vrut sa le arate cum se respecta regulile in lieu, dar Nicoleta s-a batut cu el si dupa rapiditatea ei si mai ales dupa stralucirea ochilor in luminal unii, arata ca o pisica, ca o zeita chiar. De atunci, ea si cu Seth au devenit prieteni si tot de atunci a capatat o noua porecla.

Inceta in a mai depana amintiri si se concentra pe tocurile ei ce faceau zgomot pe asfaltul neted.

Intra in cladirea imensa si se duse la receptie.

-Buna dimineata! o saluta pe tanara din spatele tejghelei.

-Buna dimineata! ii zambi. Cu ce va pota juta?

-Am venit sa vizitez un pacient. Seth….

-Seth si mai cum? intreba aceasta mergand la un calculator.

-Nu stiu decat atat, o informa. A fost adus zilele trecute cu leziuni craniene. Sunt o prietena din copilarie, Kitt.

-Dumneavoastra sunteti Kitt? intreba fata.

-Da.

-Cel care l-a adus pe cel pe care-l cautati m-a informat sa va las inauntru. Sunteti singura sa stiti, ii zambi din nou.

Nicoleta nu schita nimic.

-Ma cam grabesc, sa stiti! ii spuse rece.

-Sigur. Va duc acum la el!

Fata iesi din acel spatiu mic si se duse la o alta asisitenta care o privi pe Nicoleta din cap pana in picioare. Era imbracata cu o geaca de piele, pe dedesubt avand o bluza cu maneca lunga mov, cu un decolteu adanc, cu pantaloni negrii, tot din piele si cu botine inalte.

Parea ori nebuna, ori rockerita, iar asistenta o credea nebuna, probabil. Roscata rase in interiorul ei si se lasa condusa de acea fata pe holurile intortocheate ale spitalului. Fata o duse la subsol, la niste celule jegoase. Deschise un grilaj si il trase, apoi ii facu loc Nicoletei sa treaca.

-Ultima usa de fier. Cheia e agatata in cui. Nu stati mult, va rog!

-Merg singura? intreba roscata mirata.