Hoata de inimi- Complet

20. Tesoro mio

20. Tesoro mio

-Acum nu are cum sa fie asa rau, isi dadu roscata cu parerea.

-Este mult mai rau, rosti Jhon privind-o serios.

Jhon era porecla lui, venind de la George si era mana dreapta a lui Cezar; un barbat bine facut, neinsurat, de 24 de ani, cu muschi bine conturati. Avea parul saten si ochii de un caprui intens, iar pe spate, un tatuaj cu un imens rechin alb sarind din apa. Roscata se intreba ce semnifica, dar o lasa balta, concentrandu-se pe ce se intampla in jurul mesei rotunde din bucatarie. Sotul ei era foarte ingrijorat cu privire la pierderile pe care le suferise din cauza unor nesabuiti.

-Cum au reusit dobitocii aia sa se lase prinsi? aproape zbiera el, ridicandu-se in graba si rasturnand scaunul.

Incepu sa se plimbe nervos prin camera. Nicoleta ofta si privi masa unde se aflau planurile prin care o cantitate extrem de mare de droguri trebuiau introduse in tara; misiunea esuase insa, drogurile fiind confiscate, iar politia ii cauta pe cei ce erau in spatele acestui act. Cei ce conduceau camionul erau niste oameni de incredere ai sotului ei si fiind cunostiinte vechi, nevrand sa-l dea de gol pe seful lor, se omorasera.

-Degeaba te enervezi, sefu. Raul e deja facut, spuse calm Jhon.

Cezar il privi urat.

-Avem nevoie de alt plan sa recuperam cantitatea pierduta. Inseamna foarte multi bani pierduti si clienti nemultumiti. Ce sa facem? se sprijini de un perete privind in gol.

-V-as putea ajuta, propuse Nicoleta, dar Cezar o privi si mai urat.

-Exclus! rosti clar. Am nevoie sa ma gandesc, rosti iesind din camera, trantind usa in urma lui.

-Nu te duce dupa el, o avertiza unul dintre subalternii lui pe roscata. Te sfatuiesc pentru binele tau, ca un amic, ii facu el cu ochiul.

-Nu ma voi duce, ii zambi. Il stiu pe Cezar si nu as face decat sa il enervez si mai tare si implicit sa ma enervez si eu si ne-am certa, rase ea.

Baietii rasera si ei.

-Stii, am fost destul de socati cand sefu' te-a prezentat drept sotia lui, ii marturisi unul dintre baieti. De cand il stim, e un lup singuratic, sa zic asa, ii zambi.

-Am mai auzit asta, dar nu imi vine sa cred, se incrunta ea. E destul de calumea sa fiu cu el, totusi, rase.

-Ai auzit zvonurile? o intreba Jhon.

-Ce zvonuri? intreba ea ridicand o spranceana.

Baietii schimbara o privire rapida intre ei, apoi Jhon se apleca in fata si soptii:

-Noi am aflat asta, ca sefii celorlalte bande cauta un cap de acuzare pentru o infractiune si se pare ca l-au gasit pe Cezar, desi nu se stie cine a savarsit acel ceva.

-Acel ceva... ce? intreba ea.

-O crima foarte nasoala. Una dintre damele de companie a unuia dintre sefii unui grup foarte cunoscut pentru afaceri cu prostituate a fost omorata.

-Si ce treaba are Cezar cu toate astea?

-Acea femeie era foarte importanta pentru intreaga mafie din care facem parte. Detinea unele informatii foarte pretioase care acum sunt disparute si nu stim in ce parte sa le cautam. Am cotrobait prin apartamentul ei, prin tot ce insemna al ei, dar nu am gasit nimic. Stim doar ca isi stoca informatiile pe stickuri pentru siguranta, dar nimci mai mult.

-Si cum a murit?

Nicoleta era chiar interesata, dar nu avea habar de ce. Poate ca o prinsese povestea, dar chiar avea un interes destul de mare in aflarea lucrurilor in plus.