Hoata de inimi- Complet

12. Culoarea noptii

12. Culoarea noptii

Era liniste in masina. Si Nicoleta si Cezar erau cufundati in gandurile lor, cu mii de intrebari in cap. Fiecare se gandea la celalalt, dandu-si seama ca erau casatoriti cu cineva depre care nu stiau nimic.

Cezar conducea incordat si Nicoleta isi dadea seama dupa felul in care vira si dupa viteza pe care o avea, una ilegala pentru oras. Nu se temea ca vor face accident, dar asa, plecat cu capul, era sa buseasca spatele unei masini oprite la semafor.

-Cezar, poti sau ma lasi pe mine? il intreba Nicoleta cu inima grea.

-Pot! marai el, apoi tacu pana acasa.

Cand au ajuns in fata blocului, Cezar s-a dat jos primul repede si a incercuit masina, intinzandu-i mana dupa ce ii deschise portiera. Ea accepta gestul si el o trase brusc de pe locul ei. Pulsul i s-a accelerat si sangele i s-a urcat in cap de uimire. Incepuse sa respire greu, mai ales ca hormonii ii erau inca zapaciti dupa atingerile lui Cezar de dinainte de a pleca.

El o privea in ochi, inexpresiv. O mana de-a lui se afla pe spatele ei si una inca ii tinea mana. Ii simtea bataile accelerate ale inimii si in sinea lui zambea ca un pirat. Ii placeau reactii pe care i le provoca roscatei, mai ales cand vedea dorinta in ochii ei. Focul pe care-l aprinsese cu putin timp in apartament inca ardea mocnit, dar avea multe intrebari ca sa se poata gandi la ea in patul lor, goala si doritoare. De fapt, la asta se gandea cel mai mult in ultimul timp.

Se duse cu buzele peste urechea ei si ii sopti:

-Avem de vorbit asa ca nu incerca sa ma distragi! si ii dadu drumul, dar ea il tinu pe loc.

-Depinde ce vrei sa spui prin “a distrage”, isi dezgolii ea o parte a sanului, facandu-l sa inghita in sec.

Se departa de el chicotind si privi in partea stanga simtind ca ii urmarea cineva cu privirea. Avea dreptate: erau urmariti cu foarte mare atentie de o pisica neagra cu ochi verzi, pe care nu o puteau vedea. Cezar ii urmari ochii Nicoletei si privi atent in intuneric; si el simtea ceva ciudat ca un fulger pe sirea spinarii in care se scufunda, dar era doar un presentiment de care scapa cu o cutremurare.

Nicoleta clipi des si isi continua drumul, urmata indeaproape de Cezar care ii privea cu admiratie posteriorul apetisant. Cand au ajuns la usa, acesta nu mai rezista si isi trecu mana pe sub valurile rochitei sotiei sale, iar aceasta isi intoarse capul spre el.

-Parca aveam de discutat, ridica ea o spranceana si impinse usa.

Cezar o intoarse spre el si o privi cu patima in ochi, asezandu-si mainile pe fundul ei in timp ce usa se trantea la loc.

-Putem sa lasam discutiile pe mai tarziu daca insisti, incerca sa o sarute, dar ea se desprinse din bratele lui prea repede si intra in sufragerie.

El ofta si o urma, surprinzand-o privind micul revolver cu mare admiratie. Ea il observa rezemat de pragul usii.

-De unde ai pistoale?

-Vremea intrebarilor, ofta el si se aseza pe canapea.

Batu locul de langa el si roscata se aseza cu cea mai mare eleganta, facandu-l pe Cezar sa maraie. Niciunul nu spunea nimic, cand intr-un final ea rupse tacerea:

-Rapunde-mi la tot ce te intreb si eu voi face acelasi lucru, Cezar, isi strecura mana in a lui. El o privi adanc si ii saruta mana, dupa care privi inainte, cu mintea in alta parte.