Hoata de inimi- Complet

3. Jocul seductiei incepe!

Ascultati melodia!

3. Jocul seductiei incepe!

Nicoleta se plimba nervoasa prin apartamentul fratelui ei si spunea tot ce-i venea la gura. O enerva ca se va casatori, nu era pregatita sa fie a unui singur barbat, sa doarma cu el in fiecare noapte, sa stea nas in nas cu el, nimic din ce ar face o sotie normala. Ea il vroia doar pentru o partida si sa nu-l mai vada in viata, dar se pare ca nu, nu iesea niciodata cum vroia ea. Cu toate astea, dorinta pentru el nu disparuse din momentul in care aflase ca in scurt timp va fi doamna Tanase. Pana si numele suna urat cu Nicoleta alaturat. Ii venea sa planga, sa tipe, sa ia la bataie pe cineva. Nu suporta gandul de a se casatorii de nicio culoare. Niciodata nu fusese fata de casa si asta o demonstra purtarea ei din Anglia, acolo unde statuse de cand incepuse liceul pana il terminase. Era rebela, facea ce o taia capul, nu ii placea sa fie controlata de nimeni si nimic. Era ca si mama ei in tinerete, iresponsabila si traznita, dar potolita cand trebuia, insa acum nu era cazul. Temperamentul fetei era foarte vulcanic, dovada fiind si parul lung si rosu ce il mostenise de la bunica ei. Stia ca trebuie sa se controleze, dar era atat de nervoasa ca nu putea sta locului; nu-si putea scoate din cap acea fraza:”Motivul real al petrecerii este acela de a sarbatorii logodna Nicoletei cu fiul nostru, Cezar!”

Nu era posibil! Ea nu se putea casatorii! Era o gluma, nu? Pentru ca exact asta i se parea. Dupa casatorie mai trecea putin timp si Daria cu Clara i-ar fi cerut nepotei, iar ea era hotarata sa nu fie deloc a lui Cezar, nici macar cu un sarut. Nu-l mai putea atinge stiind ca va fi ce va fi, desi dorinta o rodea pe interior. Acum avea doar ura in suflet… si dezamagire. Ei nu trebuiau sa ia acea decizie pentru ea, stiau ca nu va accepta niciodata, dar i-au dat replica ca mama ei ar fi mandra de ea si toate cele. Cum sa zica de mama ei cand nu era acolo sa-i spuna daca era mandra sau nu? Mama ei murise, ca si tatal ei, iar ea nu stia motivul. Nu stia cine vroia sa ii vada morti, nu stia nimic despre ei, decat ca o iubeau enorm si o doreau din toata inima pe micuta lor fetita nenascuta.

S-a dus la fereastra si a privit intunericul ce se lasa peste oras. Si-a asezat capul in palme si a lasat lacrimile sa ii umple ochii, dar fara a se prelinge pe obraji. Nu avea sa planga, desi subiectul mortii parintilor ei reali o durea de fiecare data. Daria si Iulian erau niste parinti exceptionali, dar ea si-ar fi dorit sa ii cunoasca macar pe cei ce i-au dat viata si nici macar numele nu le cunoaste. Nu stia nimic despre ei, daca erau casatoriti sau nu…, iar existenta ei a fost mereu ascunsa. I s-a dat numele de familie a lui Iulian, a fost trecuta ca fiica a lor de sange, era totul prea ciudat. A oftat cu durerea pulsand in pieptul ei, batand ca un ciocanel, dupa bataile inimii nelinistite.

-Ar putea fi totul asa usor, daca as stii totul, rosti pentru sine, lipindu-si fruntea de geamul aburit de respiratia ei.

-Nimic nu e usor in viata, surioara!

Roscata s-a intors repede cu fata la Augustin si a suspinat.

“Surioara” pufni ea pe infundate.

-Dar ar putea fi, rosti serioasa. Augustin stia ca nu era in apele ei, dar nu ii placea ca nu poate face nimic pentru ea. Incercase sa vorbeasca cu parintii lor, dar decizia fusese luata, asa ca nu mai era nimic de adaugat. Ura asta, dar stia ca Nicoleta nu suporta nici macar gandul de a fi inchisa intr-o colivie, iar casatoria asta reprezenta pentru ea.

-Calmeaza-te, vrei? Daca au hotarat asta nu ai ce le face, o certa, dar se inmuie imediat. Asculta-ma, Nico, dupa casatorie, se stramba, poti sa mai vii noaptea la mine sau ziua. Nu trebuie sa fii mereu prezenta in casa voastra, esti surioara mea, poti avea incredere in mine, o mangaie pe par, dar si-a dat seama ca spusese ceva gresit, deoarece ochii roscatei mocnira.