Hoata de inimi- Complet

27. Suflul din urma

Dupa o perioada destul de lunga de absenta pe wattpad, am venit cu un nou capitol. Nu e cine stie ce, dar sper sa va placa. Mi-am cam iesit din mana de cand nu am mai scris si vreau sa va cer scuze pentru lipsa de activitate. Va voi ruga sa scuzati greselile, pentru ca sunt convinsa ca exista si spor la citit>:D< :*

27. Suflul din urma

Felina se misca usor pe gresia ce acoperea imensa camera de zi a domnului Astim. Totul era imbracat in catifea, tapiteria scaunelor, imensa canapea, chiar si unele piese de mobilier, incredibil de scumpe. Dar hoata noastra nu avea treaba cu niciun furt in acea seara. Era in casa celebrului miliardar pentru a incheia afaceri ramase nerezolvate, din trecut. De aceea, Astim trebuia sa se teama, dar el nu avea nicio treaba decat sa stea in camera fiicei lui si sa aibe grija de ea si de viitorul ei copil.

Felina turba de furie si ura, simtind cum fiecare fibra din trupul ei arde de nerabdare sa-l intalneasca pe Victorio dupa atata timp de stat in umbra. Se saturase sa pandeasca din intuneric si sa vada cum acel om de nimic fura vieti si suflete calde, distrugand destine pline de impliniri si lasand doar foc si cenusa in urma sa. Se saturase sa vada ca nimanui nu-i pasa de ceea ce se intampla cu restul lumii si ca unele persoane se invart precum titirezul in cercurile lor stramte.

Ochii ei verzi mocneau de furie si simtea ca mai are putin si explodeaza. Tocurile inalte rasunau pe holuri, dar nu-i pasa. Sotia lui Victorio nu era acasa si nici servitorii. Le daduse liber la toti pentru a-si putea ingrijii fiica destrabalata; o stricata ce ii semana leit tatalui ei.

Roscata ajunse la usa camerei Corinei si privind pentru cateva clipe usa de termopan inspira adanc si dadu cu piciorul in aceasta, trantind-o de perete cu zgomot.

Corina se afla in pat, dormind, iar tatal ei statea la marginea patului, mangaind-o pe cap, asa cum si-ar fi dorit si Felina de multe ori. Dar, ei ii luase sansa asta de cand se nascuse. Nu fusese tata pentru ea, nu fusese nici macar o cunostinta care sa stie ca va fi acolo, mereu, cand va avea probleme.

Nu se putea impaca cu gandul ca fiica acelui tiran e insarcinata cu copilul barbatului pe care-l respecta. Nu putea lasa ca acel bastard sa se nasca, sa complice viata tuturor si sa creeze legaturi de familie care nu pot fi rupte. Trebuia sa impiedice cu orice pret ca acea creatura sa vina pe lume, chiar daca ar fi instalat panica si ura intre doua familii complet separate.

-Cine esti dumneata? tipa Victorio, trezindu-si fiica.

Felina scoase pistolul de la bata pantalonilor de piele si il indrepta spre Corina. Fata se sperie si ochii i se marira de spaima. Imediat, tatal ei se pune in fata, aparandu-si fiica.

-Inceteaza sau tu vei fi cea care va murii! o ameninta acesta maraind.

-Nu mi-e frica de moarte, Victorio! scuipa roscata. Dar tie iti va fi frica de intuneric in cateva secunde daca nu te dai din fata ei, ii facu semn cu capul.

-E fiica mea. Cum sa ma dau la o parte? o intreba scarbit.

-Simplu, ranji ea. Ii dai drumul si te muti in celalalt colt. De preferabil, inchizi ochii si iti astupi urechile. Se va termina repede, iti promit! ranji ea sadica, gandindu-se deja la un scenariu plin de sange.

Victorio incepu sa rada salbatic si scoase si el un pistol, dar pana sa-l indrepte spre Felina, aceasta apasa pe tragaci si intr-o clipa in care Corina incepu sa tipe din toti plamanii, fruntea tatalui ei fu acoperit de sange. Victorio Astim se prabusi langa patul fiicei sale, plin de sange si cu un glont infipt in cap, sub privirea oripilata a Corinei. Aceasta avea ochii pironiti pe fata tatalui sau, apoi, cand linistea mormantala cuprinse toata casa, cateva scartaituri de parchet ii atrase atentia roscatei si in cateva clipe, gura si ochii ii fusesera acoperiti. A incercat sa se zbata, dar si-a dat seama ca avea gura acoperita de o batista si ca aceasta continea mai mult ca sigur ceva sa o adoarma. Ceea ce se intampla in cateva secunde.