Hoata de inimi- Complet

7. Important nu imposibil

 7. Important nu imposibil

Casa Alba era uriasa si impanzita de paza, dar, acum seara, parea mai mica decat in realitate si mai bine pazita. Din fericire cineva dintre oamenii de incredere ai presedintelui erau printre oamenii ei de incredere. A urcat scarile de gresie alba si cand a ajuns la imensele usi, a fost in tampinata de cativa paznici guvernamentali. Le-a zambit, apoi si-a dat parul negru pe spate, lasand la vedere conturul fin al sanilor, prin rochia ce o purta. A intredeschis buzele sa zica ceva, dar o voce barbateasca o intrerupse:

-Darling, you’re here!*

Un barbat chipes a iesit de pe usi cu bratele deschise, apoi le-a soptit ceva garzilor care au plecat imediat, lasandu-i singuri.

-Sa mergem, a soptit serios in timp ce ii deschidea drumul cu o mana.  Sunt multe camere, dar le-am aranjat pe cele de la etaj asa ca putem urca pe acolo, apoi te duc in biroul meu sa iti arat harta si sa-ti dau detaliile.

A aprobat cu o miscare a capului, apoi a pasit cu eleganta pe usi, intrand intr-o camera frumos decorata, cu un coridor lung in fata. In stanga erau scari, unde un covor rosu se intindea peste ele; in partea dreapta era  usa dubla, dar aia nu o interesa. L-a urmat pe barbat la etaj, apoi pe coridorul lung, prin fata tuturor birourilor prezidentiale, pana in biroul lui. A intrat, a inchis usa dupa ce a mai aruncat o privire pe coridor si s-a intors spre partenerul ei cu un zambet satisfacut pe buze, asteptand sa i se dea informatiile cu privire la misiunea ei.

In timp ce ea a intrat in birou, era privita de doi ochii albastrii, intensi si furiosi. Jokerul instalase o camera de supraveghere chiar in fata biroului barbatului ce o ajuta cu planurile, iar acum, cand o vedea atat de transformata pe Felina, se infuria. Era bruneta, cu ochii albastrii, dar el o vroia roscata din nou. Ii statea mai bine cu parul in flacari, potrivindu-se cu caracterul ei incendiar. Si ce era cu ochii ei? Cu acei ochi albastrii, parea o persoana normala, comuna, fara nimic care sa o scoata din anonimat, cu exceptia zambetului siret. O admira atat pentru frumusetea ei rapitoare cat si pentru curaj, senzualitate, dar mai ales pentru aptitudini. Era subtire, se putea strecura peste tot, era alunecoasa ca un sarpe, rapida ca o felina, cu reflexe bune si parea ca are ochi peste tot. Acum, dupa ce ii vazuse partea de sus a corpului, era si mai fascinat de ea. In acel moment , cand in minte i se derula actiunea a mia oara, isi dadea seama ca sub sanul stang avea o mica cicatrice in forma de cap de pisica si se intreba daca a capatat-o natural, ranindu-se, sau i-a fost facuta de cineva cu scopul de a-i reaminti cine este.

Adevarul era ca Felina era o hoata extraordinara si o femeie grozava. Orice barbat ar fi platit miliarde sa o aiba, orice politist isi dorea sa o vada dupa gratii si toata lumea era la curent cu spargerle ei legendare. Daca rosteai “Felina” intr-o comunitate, deja auzeai vorbe de cat de frumoasa e, cat de experta in arta furtului, cum reusea sa scape de fiecare data cu ceea ce dorea, cum devenise o problema mondiala, furand doar de la cei ce aveau in posesia lor miliarde obtinute ilegal. Era si el la curent cu toate astea.

In timp ce roscata era inauntrul biroului, facand planuri, Joker se gandea la cum ajunsese el un hot. Incepuse din amuzament, furand tablouri mici, apoi, prinzand gustul, a inceput sa fure din ce in ce mai multe antichitati valoroase, pana cand a intalnit-o pe hoata  la acea expozitie. Auzise de ea, dar nu ii pasase asa mult pana cand o vazuse in realitate. Era ireala, misterioasa, jucausa, docila, dar salbatica. Nimeni nu auzise de Joker vreodata, decat de misteriosul care fura, dar nu se gasise ceva concret de la el, cum ar fi o imagine sau macar un obiect ca a fost acolo, era pur si simplu acoperit complet contra legii.