Heal me / Vindeca-ma

Capitolul 3

Capitolul 3

        Nu e tocmai placut sa fii subiectul principal de discutie al cuiva. Chiar daca cei care te critica sunt  familia ta. Oricat am vrea sa ne ascundem si sa spunem ca nu ne pasa de ce zice lumea, in final sfarsim prin a ne da seama ca parerea lor conteaza. Pentru ca toti ne dorim sa afisam o imagine care sa placa celor din jur. Pentru ca vrem sa fim acceptati in diverse grupuri, pentru ca nu vrem sa fim oaia neagra.

        Asadar, parintii mei stau amandoi in bucatarie si din cate se pare, imi planuiesc viata ! Au de gand sa ma trimita la universitatea nustiu care, apoi am sa imi gasesc un job si in sfarsit voi avea o familie si o gramada de copii . Cam asa suna viitorul propus de ei. Monoton si total neoriginal. Superb. Dar macar aveam un viitor, nu? Dragutii mei parinti se gandesc la toate. Mai putin la ce vreau eu, dar asta nu mai conteaza oricum.

        A trecut o zi de la incidentul cu tipul misterios si inca sunt curioasa in legatura cu identitatea lui. Cand am ajuns ieri acasa, nu am povestit nimic nimanui despre asta. Le-am spus doar ca m-am intalnit cu un fost profesor si m-au lasat in pace. Acum incerc sa imi amintesc detalii ale intalnirii, probabil pentru a gasi indicii. Insa vad aceleasi imagini de zeci de ori si nu gasesc nimic in plus. Singura mea sansa de a afla ceva, este sa il mai intalnesc o data. Asa voi putea sa il intreb, sau daca nu, macar sa il studiez mai de aproape.

        Constat ca e prima persoana intr- o perioada foarte lunga de timp, care m-a facut curioasa si dornica sa comunic. Chiar daca momentan am comunicat cu un copil de 6 ani… Incet, situatia se schimba si in cazul meu. Poate am totusi o portita de scapare din infernul asta. Avand un singur prieten care mi-e ca un frate, e cam greu sa fiu increzatoare. Totusi acum simt ca am facut in sfarsit un pas in afara cercului meu de inutilitate si ca pot sa fiu “observata” de restul. A venit si vremea mea ! Ieei.

        Ii las pe ai mei in bucatarie si parca amandoi sunt fericiti ca pot sa ma barfeasca fara sa fiu de fata. Ma duc in camera mea si ma trantesc in pat. E o noua zi de nefacut nimic. Ma uit pe pereti, foarte fascinata, desi nu au nimic special bineinteles. Ma lovesc tot felul de ganduri. Oare asa va fi viata mea si de acum incolo? O sa ma trezesc dimineata doar ca sa mananc si sa ma pun din nou in pat? Probabil ca asa va fi, daca nu incep sa fac ceva in acest sens. Apoi imi vine in minte imaginea lui Radu, tipul de pe scari. Oare viata lui cum e? Pot sa pun pariu ca are parte de distractie, mult mai mult decat mine. In primul rand, pentru ca arata bine, oh da, chiar foarte bine ; brunet cu ochi verzi, inalt si cu un corp frumos ; ce poti cere mai mult?! Iar in al doilea rand, sigur are tone de prieteni cu care isi petrece timpul liber. Ceea ce eu nu am. Am doar un prieten/frate cu care merg la cafea sau ocazional la film. Halal viata sociala. Imi spun in fiecare zi ca poate daca as fi mai draguta sau mai comunicativa cel putin, as avea mai multi oameni pe langa mine. Dar cum nu e niciuna din cele doua, ma multumesc cu ce am.

        Asa trec vreo doua ore. Ma ridic cu greu din pat si imi deschid laptopul. Imi verific e-mailul si mesajele , apoi, ca printr-o minune ma hotarasc sa caut pe net joburi part-time. Dau search si mi se deschid zeci de site-uri care cauta part-timeri. Si multe anunturi sunt chiar din orasul meu. As putea jura ca ar mei ar fi in culmea fericirii daca as avea un loc de munca, chiar si cu jumatate de norma. Trec mai multe adrese si numere de telefon intr-un carnetel si inchid laptopul. E timpul pentru putina miscare. In 5 minute trec din pijama in blugi si tricou , iau o pereche de tenisi, telefonul si sunt gata. Ies pe usa si imi amintesc ca am uitat carnetelul. Ma intorc inapoi, hotarata sa nu pierd timpul si in sfarsit ma observa si parintii.

        - Pleci undeva? Intreaba mama.

        - O mica plimbare.. si zambesc.

        - Tu faci plimbari?! spune tata cu o mina socata.

        Ma abtin sa nu rad. Cu siguranta sunt speriati ca eu chiar fac ceva.

        - Astazi da. Astazi.

        Dar acest astazi va deveni in fiecare zi, multumita lui.