Heal me / Vindeca-ma

Capitolul 7

Capitolul 7

*Lucas*

     

      Intredeschid ochii si aflu ca sunt intins pe jos. Zici ca-i deja vu. Nu imi amintesc nimic totuși. Vorbeam la telefon cu "mirobolanta" mea matusa Vio,si stiu ca ne certam din cauza plecarii mele bruste de azi dimineață. Ma întreba întruna daca e ceva cu mine,iar eu fiind nervos i-am urlat a 10-a ora ca Nu,dupa care.. Pauza. M-am trezit aici. Banuiesc ca sunt tot pe coridorul baii de la cafenea, luandu-ma dupa lumina aproape inexistenta. Doamne,asa scumpe sunt becurile de calitate?!

      Aud voci lângă mine si realizez ca sunt subiect de discuție. Mai mai.

      - Ai vreo idee mai buna?! aud vocea unui tip.

      - Desigur!  O sa il sarut! de data asta e o fata,si simt cum se apleacă spre mine.

     Sunt pe cale sa fiu sarutat de o necunoscuta, pe holul unei cafenele, si in plus si zacand pe jos. Fatuca asta e cam naiva,dacă isi imaginează ca voi fi obiectul ei de rupt blesteme,asa cum zicea adineauri. Sunt salvat de baiatul de lângă ea,care opreste mișcarea fatala.

      - Ah,si voiai sa te lauzi ca ai sarutat o persoana inconștienta? Aud vocea tipului si in momentul asta nu ma mai pot abtine. E momentul sa-mi fac intrarea in scena.

      - Eh,nu eram chiar inconștient. Si nu as fi avut nimic împotriva sa fac pe printul. le dau replica finala si deja pot sa vad cum încearcă sa găsească o explicație.        

      Oh,dar cine e aici defapt. Desi nu vad prea bine, se pare ca e norocoasa cu scaunul. Imi amintesc si acum de scena amuzanta de data trecuta. Si imi amintesc si privirea ei stanjenita de atunci. Ma intriga fata asta si ma face curios.        

       Bineînțeles ca nu am putut sa nu observ cum ma privea subtil,si atunci,si azi in timp ce manca,si chiar și acum. E interesanta,ce pot sa spun. Si situația in care ma aflu acum parca e mana destinului. Decid sa profit de sansa.

      - Deci, vreo explicație?  spun, cand vad ca niciunul nu scoate vreun cuvânt. 

      - Mm..poi..incearca fata.

      - Zaceai pe jos si ne gândeam cum sa iti scoatem cadavrul pe usa din spate. replica tipul.

      Oho,dar avem tupeu băiețică.

      - Ah,serios? Si înainte de asta prietena ta voia sa rupa blesteme? ii privesc amuzat.

       Pot sa vad fata tipei cum se roseste,in ciuda întunericului din jur.

      - Eu..eu..nu

      - Ce e papusa? Nu iti amintesti?

     Il vad pe baiat cum imi arunca priviri feroce. Oare e iubitul ei?, ca nu se prea descurca.

      - Ba da..doar ca..

       Desi se bâlbâie in momentul asta, pun pariu ca e o tipa care ascunde multe. Pe deasupra, are si un corp de milioane si mai are si aerul ala atractiv cand face pe inocenta.Tentant. Oare cati ani are,nu poate fi prea mare. A 11a-12a probabil.

      - Ei,uite cum facem. Se pare ca niciunul dintre voi nu vrea sa vorbească, asa ca,ce ziceti? Facem o înțelegere. Nu am sa va acuz de nimic,dar.. Tu pleci( arat inspre tip, catelul ei), ea rămâne. Are de dat niste explicații. Ce zici? Nu prea ai de ales, totuși, tin sa te anunt.

      - Si de ce, ma rog, nu are de ales?! Cine esti tu?! aud vocea catelului.

      - Ah,da,scuza-ma ca nu m-am prezentat. Lucas. Incantat.

     Se uita sceptic la mine,si ii dau de înțeles ca e rândul lui.

     - Davis. Si nu sunt incantat.îmi spune sec.

     - Si ea e...? ma întorc inspre tipa,care se foieste neliniștita.

     - Ea e Eliza. Prietena mea cea mai buna. Deci ai face bine sa stai departe.

     - Ce, dar ea nu stie sa vorbească? Si nu te ambala prietene, nu musc.

     - Ce face ea si ce nu, nu e problema ta. Si nu sunt prietenul tău.

     O ia de mana pe Eliza si o trage dupa el.

     - Nu e prea politicos ce faci. Nu am terminat de vorbit. spun,si ma grăbesc dupa ei.

     - Politete pe naiba. Ce vrei de la ea?

     - Hmm, pot sa ma gândesc la câteva lucruri..si zâmbesc cu subînțeles.

     Tipa se uita la mine, de parca am comis pacatul capital, in timp ce el imi arunca priviri urate.

     O prind de mana pe Eliza si o trag inspre mine.

     - Deci, ea vine cu mine cum am stabilit. Papa D! si ii fac cu mana.

     Dar tipu nu se lasa. O trage de cealaltă mana și pare nervos. Asta va dura ceva.

     - Ar fi bine sa o lasi.. incearca el sa para puternic.

     - Sau daca nu..?

     - Sau daca nu, te ia naiba! Da-mi drumul ciudatule,nu sunt o jucărie!!

     O aud pe Eliza strigând si cred ca are de gând sa-mi dea si o palma. Frate,e nervoasa rau. Si eu as fi,in locul ei. Nu e prea placut sa fii intinsa in toate partile.

Si totusi, in timp ce prietenul ei loial se uita cu gura cascata la ea,eu incep sa rad.

     - Po..poftim?! zice D.

     - Of, baiete,nu te mai balbai. Ii furi meseria. spun eu amuzat,si el imi intoarce o privire plina de venin.

       Ce-i cu tipul asta? Zici ca si-ar păzi osu'. Sau e purtatorul ei de cuvânt? Da,asta e. De-aia e socat sa o auda vorbind asa. Aha,m-am prins.

     - Deci,acum ca a vorbit si ea,ar fi cazul sa dispari, noi avem de discutat.

     - Nu ai auzit ce am spus?! Nu sunt jucaria ta!

     Oh,draga mea,e prea târziu pentru accese de încredere.

     - Papusa, azi am chef sa ma ia naiba. In ce statie o asteptam? si o trag dupa mine afara din cafenea, lasandu-l pe bodyguardul ei cu gura cascata.