Heal me / Vindeca-ma

Capitolul 9

Capitolul 9
Lucas*

Trantesc usa in urma mea si incep sa strig.

- Vio! Unde esti?

Nu răspunde nimeni. Oare fix acum si-a găsit sa piarda vremea prin oras?!

- Vio! Mai strig o data.

De data asta apare matusa mea, înfășurata intr-un prosop,si aparent speriata de ce se întâmplă. Nu înțeleg de ce,cam asa e in fiecare zi.

- La naiba,pune ceva pe tine si grăbește-te. Ai de dat niste explicații.

O vad cum stramba din nas, dar apoi se conformeaza.

Poate va întrebați de ce tip la ea si de ce vorbesc asa. Nu e faptul ca o urăsc sau ceva,dar nu o pot suporta, ceea ce e cam tot una cu "a uri", dar in fine. Stiu ca e sora tatalui meu,insa cand eram mic,nu am văzut-o niciodată. Dupa ce parintii mei au murit,se pare ca ea m-a luat in grija.

Nu imi amintesc cum au murit parintii mei,și cand. Stiu doar ca a trecut mult timp de atunci. Insa ori de cate ori o intreb pe Vio despre asta,ocoleste subiectul. Nu stiu de ce o urasc practic,poate pentru ca m-a luat de langa ai mei,nustiu,sincer nici nu imi amintesc, stiu ca asa a fost dintotdeauna. Pe langa asta, am cosmaruri in fiecare noapte. Aceeasi scena se repeta mereu si mereu. Vio stie despre ele,dar nu stie ca le am si acum. Ii povesteam uneori ce vedeam in vis si imi spunea ca nu e nimic,e doar un vis,iar apoi devenea agitata. Si ca totul sa fie complet, mai e si povestea de azi. Adica, e ciudat. Totul e ok,si brusc in următoarele 5 minute lesin si in locul meu apare un copil de 6 ani,din cate mi-a povestit Eliza. Sunt un ciudat,si nimeni nu imi da nicio explicație. De-asta sunt asa cum sunt,incerc sa fac totul pe cont propriu, fara a arata lumii slăbiciunile si problemele mele. E mai simplu asa,si pentru mine,si pentru ei.

Ma uit la ceas si vad ca deja a trecut un sfert de ora.

- Vio,ce doamne iartă-ma faci! Nu am toata ziua la dispoziție!

In 3 minute isi face aparitia,intr-o rochie care ii vine foarte bine,si machiata intr-un stil placut. Eliza are dreptate, chiar e frumoasa, dar yuck, e matusa-mea.

- Ai 10 minute sa imi spui ce s-a întâmplat săptămâna trecută. Liceul, Radu,trenuletul,stii tu..

Se uita speriata la mine si pun pariu ca am blocat-o.

- Ai de gând sa vorbesti azi?

- Pai nu e nimic de spus.

- Cum adica nimic? Eu sunt victima aici,nu tu! Normal ca e ceva de zis!

Ma ridic si ma indrept spre ea cu nervii intinsi la maxim.

- Ascult! tip la ea.

- Stii ce Lucas,cand o sa inveti sa vorbesti ca un om, poate o sa iti spun. Pana atunci continua sa te joci de-a barbatul. Nu o sa mai ai parte de asta multa vreme.

Si cu asta, iese pe usa si se îndreaptă spre masina. Ce a vrut sa spuna, ca nu o sa mai dureze mult? Fug dupa ea,dar deja vedeam masina ieșind din parcare. A scăpat ușor de data asta,dar data viitoare nu va mai fi la fel. M-am saturat sa tina totul ascuns de mine,de parca as fi un copil de 10 ani.

Urc sus in camera mea si ma arunc in pat. Prea multe pe ziua de azi. Afara deja e întuneric si niciun bec aprins. Se pare ca fac economie la iluminatul public.

In minte imi apare Eliza,cu corpul ei minunat si cu fata ei de inocenta. Eliza care m-a facut interesant si idiot in acceasi zi. Defapt,cred ca in acelasi minut. Ce n-as da sa fie a mea. Pun pariu ca nu m-as plictisi niciodată. Si stai putin,ce ma opreste sa o fac a mea? Inca nu stie ca am un munte de probleme care ma fac cel mai mare ciudat din orasul asta, deci nu ar fi prea greu. Singurul care imi sta in cale e Davis ala,prietenul ei. Dar e un obstacol nesemnificativ, nu îmi fac probleme.