Heal me / Vindeca-ma

Capitolul 25

Capitolul 25

*Eliza*

- La naiba Eliza, ai de gând sa vorbesti azi?!
Au trecut cam 20 de minute de cand am vazut poza si inca nu stiam ce sa-i spun Grenei, asa ca ma infruptam din shake-ul proaspat cumparat, cu înghițituri mici,foarte mici, ca sa treacă timpul. Poate ca reactia pe care am avut-o i-a dat de gândit, pentru ca ma bombardează cu întrebări deja de 20 de minute si ma întreb daca nu a facut febra musculara la mandibula.
- Jur ca o sa te torturez pana scoti un " auu " macar! Ti-a amortit creierul, ce dracu?!
- Pai..
- Isuse Hristoase! se ridica brusc de pe scaun si face semn catre ceruri.
O fi mai mica decat mine, dar cu siguranță e mult mai încăpățânată decat sunt eu.
- Il cunosti pe tipul asta?
- Ai..ai citit cum il cheama, cand ai văzut dosarul? intreb, sperand ca nu stie cibe e si nu va trebui sa dau explicații.
- Chiar daca l-ar chema Dexter, tot ar fi perfect. spune visătoare.
Zâmbesc la gandul ca nu sunt singura care il considera perfect.
- Vine la cabinetul mamei mele. A fost deja de vreo 3 ori.
- In 2 zile? intreb socata.
- Cam da. Se pare ca are probleme grave. Poate e debil mintal. Ia gândește-te, un psihopat perfect. Nu ca e....
- Oprește-te!
Cum adica are probleme grave? In 2 zile sa aiba 3 sedinte? Era facuta programare o data pe săptămână! Ori ii place atmosfera, ori chiar e rau de tot.
- Stai putin. Dr. Ray e mama ta? intreb surprinsa sa constat asta.
- Exact ea. spune mandra.
Hm, se pare ca am o sansa sa aflu ce se întâmplă cu adevărat.
- O cunosc pe mama ta.
- Oh, asta e o veste buna. Putem sa o vizitam odata. Asa pot sa ii cer informații despre Zeus. chicoteste.
Rahat. Nu vreau sa afle mai multe despre el.
- Vrei sa iti dau si eu o veste buna? spune radiind incantare.
- Sa risc? intreb ironic.
- Ai putea macar sa te prefaci ca ai incredere in mine!
- Mda,sigur. Si sa mor mâncată de un rechin? Nu, mersi.
- O sa-ti spun oricum.
- Sa vedem ce-ai in sac.
- Zeus e aici.
Rahat. Rahat. Rahat.
Usa se deschide cu un clinchet si pe ea intra Raza de soare.

*Lucas*

Am realizat ca ideea mea de a lua mancare de la Mc nu a fost cea mai strălucita, atunci cand am intrat si am dat cu ochii de ea. Era plin înăuntru si dintre toti oamenii, am văzut-o doar pe ea. Statea la o masa cu o tipa pe care mi se pare ca am văzut-o la cabinetul dr. Ray. Oare sunt prietene?
Acum intrat pe usa, trebuia sa ma decid incotro s-o iau. Nu pot nici sa trec pe langa ele fara sa spun nimic si nu pot nici sa ies pe usa si sa fug ca un las. Desi ideea asta e mai buna decat prima. Ocolesc cateva mese si ma opresc langa masa lor.
- Ăă, bună. spun stangaci.
Fata de langa, bruneta cu ochi verzi, ca ai mei, sunt socat sa constat asta, ma priveste admirativ.
- Buna frumosule.
Ok...nici ca a fost ciudat. De cealaltă parte, Eliza arata de parca i-ar fi dat o palma.
- Hei. spune intr-un final, dar nu ma priveste.
Nu cred ca sunt binevenit, asa ca incerc sa gasesc o portita de scapare.
- Pai, eu..merg sa-mi iau ceva, asa ca..mda, ne mai vedem.
Creierul meu urla ca trebuie sa plece, dar picioarele nu se urneau din loc. Zici ca eram paralizat. In timp ce creierul se certa cu picioarele si invers, si in timp ce bruneta ma privea de parca ar vrea sa-mi sfasie hainele de pe mine, Eliza isi ridica privirea si o întâlnește pe a mea. Numai tristete am văzut in ochii ei. Si dezamăgire. Si intr-un fel era vina mea. Apoi se întoarce la farfurie si incepe sa se joace cu un cartof, facand cerculete. Furie, am realizat. Si putina ura, poate? Nici nu-i de mirare. Eu un dobitoc nerecunoscator, Vio o maniaca ce vrea s-o faca sa dispara.
- Vrei sa stai cu noi? intreaba bruneta.
- Pai..
- Haide, stai cu noi. Sunt sigura ca si Eliza e de acord, nu-i asa?
Eliza ii ofera un zâmbet slab si da din cap afirmativ. Mda, nu e prea incantata. Vad si eu asta, nu sunt chior.
- Vezi? Comanda si ia loc. spune bruneta entuziasmata brusc. Apropo, eu sunt Grena.
- Incantat. spun rapid.
- Si tu esti..?
Mda, stiam ca aveam sa ajungem si la asta, dar ma gândeam ca i-o fi spus Eliza de mine. Doar sunt prietene,nu? O privire rapida spre ea si imi dau seama ca nu vrea sa deschidă subiectul. Nici un subiect, defapt.
- Eu..eu sunt Lucas.
In 2 secunde, ochii brunetei s-au făcut instant cat cepele si pot sa jur ca s-a holbat asa fara sa spuna nimic si cu gura cascata, vreo 2 minute. Hei, nu sunt un bibelou!
- Lucas. Hm.
Le intorc rapid spatele si merg sa-mi comand un hamburger. Evadare temporara din situație. Si inceputul alteia. Vio tocmai intra pe usa. Ce dracu cauta ea la McDonald's?! O iau rapid in direcția ei si cand ma observa, isi lipeste pe fata zambetul de scorpie si imi face cu mana. Poftim?! Ma plantez in fata ei, cu o sprânceană ridicata sfidator.
- Ce? spune intr-un târziu, zambetul fiind înlocuit cu ura.
- "CE cauti aici?" cred ca e corect spus.
- Imi iau o salata?
- De la McDonald's?! spun exasperat.
Asta nu e coincidenta.
- Ce e in neregula cu asta?
- Nustiu, faptul ca ma urmaresti si iti cumperi o SALATA, de la McDonald's! cand poti sa o faci oriunde altundeva?
Trebuie sa o scot de aici înainte sa o vadă pe Eliza si sa dea foc localului. Cam asta a vrut sa faca in ultimele zile.
- Scurteaz-o Vio. Du-te acasa si comanda-ti salata! Nu sunt prost.
- Ah, nu? zice in timp ce face cu mana cuiva.
Ma intorc si eu si vad ca Grena e cealaltă persoana. Rahat. De unde se cunosc?
Langa ea, Eliza are privirea atintita spre Vio, si in ochii ei parca se citeste frica.
- Cara-te. spun pentru ultima oara.
- Păstrează glumele pentru alta data. Si da-te la o parte.
Ma impinge si se îndreaptă spre fete. Asta are sa iasa urat. O urmez si eu ca un catelus si sunt pregătit in cazul in care va trebui sa le despart. Defapt, in cazul in care va trebui sa o tin pe Vio ca Eliza s-o poata bate.
- Buna fetelor. spune zambind.
- Ce faci pe aici? intreaba bruneta.
- Isi ia o salata. replic taios.
- Va cunoasteti? continua Grena.
Speram sa nu se ajunga la asta. Langa noi Eliza intrase deja in faza terminala si era pe cale sa înfigă paiul in gatul cuiva, de preferat eu sau Vio.
- Pot sa ma asez? intreaba matusa mea.
Da, intr-o tepusa facuta de Vlad Țepeș! imi venea sa urlu. Isi plantează fundul pe scaun si imi face semn sa ma asez. Dupa o privire rapida catre cele doua fete, decid ca, cea mai buna metoda de a preveni o crima e sa stau cu ele. Asa ca ma asez si eu.
- Deci, va cunoașteți? Tu cu.. Lucas. se uita in directia mea, de data asta nu admirativ, ci dezgustata.
Ah, acum nu mai sunt " frumosule "?
- Desigur.
Asta nu mergea in directia buna. Eliza era in continuare tacuta si cred ca plănuia cum sa înfigă paiul ala.
- E nepotul meu.
Mda, gata si cu reputatia mea. Ruinata. Ochi mariti, o multime de "oh-uri" si alte sunete din partea brunetei, de parca as fi X-men.
- Si pe Eliza o cunosc. E..o prietena foarte..foarte buna. Nu-i asa, draga mea?
Accentul cade pe "draga mea". Si restul shake-ului cade in capul matusii mele. Uau.
- Dispari.
Atat a spus Eliza, de cand am venit aici. In afara de "hei-ul" abia auzit.
- Ia-ti geanta si fundul de pe scaunul asta si dispari, pana nu te transform intr-un shake urias!
Tot ce faceam eu, era sa zambesc ca prostul.
- Nu e vina mea ca esti naiva, scumpo. O sa mi-o platesti.
- Nu e vina ta. Nu e vina ta?! tipa Eliza.
Apoi m-a luat ameteala si stiam ce urma sa se întâmple, dar daca imi spuneai azi-dimineață ca ceva se va întâmpla, m-as fi gandit mai degraba ca Bin Laden va muri, nicidecum ca o sa ofer un spectacol gratis pentru tot McDonald's-ul. Apoi vesnica replica ce-mi da fiori. " Nu e vina mea! ".

Hey there ^^ Sper sa compenseze ultimul capitol
Enjoy.