-Ură reciprocă, spun luând o gură din apă.
-Serios? Dacă aș avea așa o bunăciune și ca șef și ca vecin... Ahh! Spune roșcata mușcându-si buza inferioară.
-Știți că este și un băiat între voi? Vocea lui Taylor ne face să râdem.
Îi urmăresc cu ură fiecare mișcare pe care o face, pot să văd cum asistentelor și câtorva doctore le curg balele după el.
-Ce naibii văd la el?Întreb râzând.
-Pai, pe lângă corpul lui și ochii? Banii, statutul social și că este disponibil.
-Așa să fie, spun eu însă sunt întreruptă când cuiva îi "scapă" sângele dintr-o perfuzie pe mine.
-Scuze, nu prea văd furnicile astea,spune doctorița care o enervasem. Atenția tuturor fiind asupra noastră.
-Da, foarte matur. Să mă chemați și pe mine la aniversarea de...hmm... Trei ani?spun eu batjocoritor. Haideți, să mergem. Nu-mi place să le distrug visele persoanelor. Nu e așa că îmi stă bine în roșu? O întreb pe Caroline zâmbind larg.
-Dacă vrei, am o bluză de schimb. Dar pantaloni nu am, spune Caroline.
-Stai linistită, am să iau un taxiu să ajung mai repede acasă.
-Bine Sam. Ne auzim maine de dimineață.
Am privit pentru câteva momente pe geamurile spitalului, până că și cerul era mânios. Își pierduse culoarea aceea albastră, acum fiind plin de culori închise și sumbre. Presimt o furtună în seara asta, întotdeauna am urât acest tip de vreme, doar pentru modul în care îmi afectează stările.
Am ieșit din spital cu intenția de a căuta un taxi, îmi strângeam pardesiul mai tare în jurul meu din cauza vântului care începu să bată. În fața mea se oprii un Audi Q7, negru, șoferul coborâ geamul usor, ochii aceia albaștri parcă vorbind cu mine.
-Urcă.
-Nu mulțumesc domnule.
-Urcă!Asta fiind mai mult un ordin. Măcar atât să fac după ce te-am lăsat fără mașină.
Într-un final mă resemnez și urc, mă așez pe locul pasagerului, încercând să evit orice fel de întrebare, însă fără rezultat.
-Aa... mașina...
-Este alta, pe cea albă se pare că a pictat-o careva.
-Domnule Woods...
-Doar la spital sunt doctorul Woods, în afara programului sunt doar Stefan, dragă Samanta.
-Sam pentru prieteni. Aa, stai, noi nu suntem prieteni.
-Lăsând asta la o parte, chiar sunt curios ce ai făcut din prima zi de ai enervat-o pe Annet, spune el uitându-se pe fugă la mine.
-Deci așa o cheamă pe vrăjitoarea aia bătrână. Pot spune că am salvat viața unei paciente și nu i-a convenit, pentru că nu am lăsat-o să-și facă treaba.
-O să ai o mare problema cu Annet, nu prea suportă pe multă lume.
-Sigur, dar după tine îi curg balele și nu e singura, îmi scapă vorbele astea deși vroiam să le țin pentru mine , iar din partea lui primesc un zâmbet în colțul gurii.
