-Bună seara doamnă Smith.
-Ce cauți aici? Nu ți-a ajuns ce i-ai făcut băiatului meu? Vrei să îi strici nunta fiicei mele?
-Doamnă, fiica dumneavoastră m-a invitat. Așa că, vă rog să vă țineți scandalul acasă. Nu vrem să îi stricăm noaptea de vis, nu-i așa? O întreb uitându-mă către Miranda, zâmbindu-i ușor.
-Cât de prefăcută poți să fi, din cauza unei femei ca tine fiul meu și-a pierdut viața.
-Greșit doamnă, Travis și-a pierdut viața din cauza dumneavoastră. Dacă dumneavoastră nu v-ați fi băgat în relația noastră ziua aceea nu mai avea loc.
-O să ....se aude din partea ei însă este întreruptă de Miranda.
-Mamă, te rog. Nu astăzi, nu aici. Hai să mergem să vorbim cu mama lui Steven, îi spune fiica ei trăgând-o ușor de mână.
Când credeam că am scăpat de o neplăcere, alta mă lovește. Pe ușa încăperii intră nimeni altul decât Stefan, la braț cu o roșcată cu forme pline, fratele meu și Bekha fiind alături de ei. Mă rog la Dumnezeu să nu se așeze la masa unde stau, însă se pare că Dumnezeu nu ține cu mine azi.
-Sam, nu mă așteptam să te văd aici, zice fratele meu trăgându-i scaunul iubitei sale.
-Mda, nici eu nu mă așteptam, dar ca să vezi, seara asta e plină de surprize, îi dau un răspuns rapid si fulgerător fratelui meu.
-Arăți uimitor Sammy, mă complimentează Bekha.
-Nici tu nu ești mai prejos, blonda purta o rochie roz pal, lungă, având o mică crăpătură pe piciorul drept, lăsându-i pantofii albi la iveală. Eu sunt Sam,spun un pic nepoliticos către roșcata cu care era Stefan.
-Îmi pare bine, eu sunt Danielle,vine răspunsul din parte ei, alături de un zâmbet cald, un pic cam fals din punctul meu de vedere.
-Sammy,se aude vocea Mirandei, am o mare rugăminte la tine. Vezi tu, domnișoara de onoare este o fată pe care Steven o cunoaște. Iar discursul pe care trebuie să-l zică este cam sec. Te rog, ai putea ține tu discursul? Se roagă ea făcând ochii mari ca de cățeluș, știind că mereu a funcționat.
-Off! Fie! Dar dacă mama ta va spune...
-Nu va spune, îți mulțumesc din inimă, imediat "misiune îndeplinită" o zbughește de lângă mine alături de soțul ei.
-Bine, deci, cine ești și ce ai făcut cu sora mea?Întreabă fratele meu uimit de atitudinea mea.
-Off! Fie! Am să-ți spun, dar rămâne între noi. Vino mai aproape,îi spun făcându-i semn să se aproprie pentru a-i șopti, însă când este aproape de mine îi țip în ureche. N-am nimic,iar la masă se aud mici râsete înfundate.
-Bună seara domnul doctor, mă scuzați, nu vă văzusem,spun pe un ton batjocoritor.
***
Spre surprinderea mea până acum a fost o seară perfectă, linistită, Stefan a încercat să-mi vorbească, însă nu-i acordam atenție.
Ieșisem să fumez o țigară, însă după primele fumuri am fost chemată pentru a ține micuțul discurs. Am intrat înapoi și l-am rugat pe cel care se ocupa de muzică să bage melodia care Miranda o iubea, "Halo", am avut noroc ca o surpriză consta într-un filmuleț pe videoproiector, altfel m-am "jucat" și eu puțin proiectând câteva poze care zăceau de ani de zile în cardul de memorie. Am luat microfonul și m-am apropiat de cei dori miri.
Stefan POV:
Am lăsat orice altă ocupație și m-am întors spre Sam pentru a o putea asculta. Pentru a o vedea.
-Bun, deci, am fost anunțată pe ultimul moment că trebuie să țin un discus acestor doi îndrăgostiți. Miranda, îmi rămâi datoare,spune întorcându-se spre ea, ea râzând ușor. Acum trebuie să încep?Întreabă făcând invitații să râdă. Steven, ce pot să zic despre el, înafara faptului că-l urăsc? Fugea cu fratele meu de mine când aveam câțiva anișori, mă urau amândoi. Știu că poate am avut problemele noastre în trecut, care apropo, o să le rezolvam în seara asta, unu din noi o să fie cu ochiul vânăt,spune "amenițându-l" iar el zâmbește în colțul gurii. Știu că o vei face fericită iar asta este ceea ce vreau. Ca pitica asta să fie fericită, să o văd fugind după vreo trei copii și pe tine să te văd la respect, fără aripi cocoșule. Miranda și cu mine, după cum vedeți și în poze, noi două eram cele mai bune prietene, două nebune. Numai noi știam să enervăm orice persoană, mai ales pe fratele ei. Eram de nedespărțit, noi patru, Miranda, Nick, eu și Travis eram trupa de șoc. Apropo, frate, eu te visam căsătorit cu Miranda când aveam vreo șaisprezece ani,spune și Nick se face roșu de furie iar toți râd. Se poate spune că Miranda era micul nostru secret atunci când ne certam, avea ea un farmec să ne împace pe toți. Știu că tocmai de aceea a iubit-o fratele ei atât de mult. Și mai știu un lucru, știu că Travis ar fi fost atât de fericit să te vadă acum și l-ar fi omorât pe Steven dacă te supără, dar nu este nicio problemă, pot să fac și eu asta. Acesta este unul din cadourile pentru voi doi, spune oferindu-le două inele, unul bărbătesc și unul feminin. Am ținut aceste inele doi ani de zile, fratele tău mi lea dat pentru tine și citez "În caz că nu voi mai fi, spune-i că o detest dacă s-a căsătorit înaintea mea." Oricum, nu disprețui lucrurile mici, o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată, să lumineze în întuneric. Și acum pot spune vorbele pe care fratele tău le spunea. A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt, ci a privi amândoi în același direcție. Vă doresc toată fericirea din lume și toată sănătatea. Și să fie clar, acest discurs nu a avut loc niciodată,zice ridicând paharul de șampanie în sus, ochii lucindu-i de la lacrimile acumulate.
-O iubești, nu-i așa?Întreabă Danielle punându-și mâna pe umărul meu, însă tăcerea mea i-a fost răspuns.
-Doamne, am zis că am să mor acolo de rușine, spune așezându-se la masă.
-Am să te omor eu înainte, se aude vocea lui Nick.
-Frățioare, dragă frățioare, asta este răzbunare pentru când fugeai de mine.
-Hai să dansăm, îi spun brusc ridicându-mă și venind spre ea.
-Poftim? Nu vreau să dansez, vine răspunsul ei rece.
-Poți să mă nu mă refuzi, te rog?
-Dacă partenera ta nu are nimic împotrivă.
-Nu, nu, duceți-vă și dansați, îi răspunde Danielle zâmbind.
N-am mai așteptat răspunsul ei și am mers cu ea spre ringul de dans. Mi-am așezat mâinile pe corpul ei micuț lipind-o de al meu, îi simțeam respirația fierbinte prin cămașă, și-a așezat capul pe pieptul meu și a oftat ușor.
-Știu că am greșit, știu că ești nervoasă, însă de ce te refugiezi în tine însuți când dai peste câte o problemă? O întreb mai mult în șoaptă însă aude.
-Prefer să mă distanțez oricând sunt nervoasă, pentru că pot sa fiu cea mai lipsită persoană de inimă pe care o vei întâlni vreodată, iar tu mă vei ură pentru asta, o spune atât de încet încât abia o pot auzi, însă o aud.
-Nu am cum să te urăsc, ști bine asta. În acel moment am fost dezamăgit de tine, crezusem în persoana greșită. Mi-am lăsat încrederea în iubita mea pentru a avea încredere în Annet. Crezi că putem remedia această problemă?
O aud cum pufnește, râzând ușor ironic la adresa întrebării mele.
-Nu cred că partenera ta ar fi de acord, răspunde răutăcioasă, însă nu modul în care răspunde ci chiar răspunsul în sine mă face să râd.
-Danielle este sora mea.
