-Pacientul de la 102, domnul Morrison, este gata de operație,spune fără niciun pic de emoție emisă apoi pleacă.
Am pornit spre sala de operații, Sam aflându-se deja acolo. Deși în sala se aflau și alte persoane, o puteam simți doar pe ea. Îi putem simți privirea, care m-ar omorâ dacă ar putea.
Termin operația într-un final, cu succes, apoi când o văd că iese o urmez fără să trezesc suspiciuni.
-Sam, în legătură cu casetele acelea...
-Stefan, este în ordine. Nu sunt supărată, doar că... nu știu... poate sunt puțin dezamăgită. Ai apelat la surse de informare doar pentru că eu nu am avut puterea să-ți povestesc, dar, totuși te înțeleg. Din această cauză te invit diseară la cină, îți voi povestii tot ceea ce pot. Acum dacă mă scuzi, trebuie să mă ocup de pacienți.
Ok, asta a fost puțin cam ciudat.
*****
Am făcut un duș rapid, am optat pentru o pereche de blugi și un tricou negru apoi am plecat în apartamentul ei.
-Yummy! Prăjituri. Spun inspirând mirosul dulceag.
-Exact, iar tu nu te atingi de ele până nu mănânci,spune scoțând capul pe ușa bucătăriei, apoi aruncă cu lingură în mine. Asta e pentru că ai intrat încălțat.
-Am să stau jos, aștept să fiu servit, spun râzând apoi Sam așează farfuriile pe masă și se așează lângă mine. Miroase foarte bine.
-Sper să fie la fel de gustoase precum miros.
Am mâncat în liniște, ocazional ciupind-o de picior, lucru care o face să tușească puternic, înnecându-se cu mâncarea. Însă, pe mine mă amuza.
M-am așezat pe canapea, însă Sam dispărând pentru un timp scurt, ca mai apoi să apară cu o cutie în mână. O lasă pe măsuță, în fața mea și îmi face semn să mă uit înăuntru. Ceea ce și fac, înăuntru se aflau câteva poze, un plic și... botoșei de bebeluș. I-am luat și am ridicat în sus.
-Eram în anul trei la facultate, eram logodită cu Travis de patru luni și puțin, cam cinci luni. Am aflat că sunt însărcinată, un lucru care ne-a făcut pe amândoi foarte fericiți. Își dorea foarte mult un copil. Mama lui nu era de acord cu relația noastră, nu m-a înghițit niciodată, mai ales după ce a aflat că sunt însărcinată. În facultate era un băiat, Chad, eram prieteni. Mama lui Travis ne-a surprins odată când eram la cumpărături și a început să îi bage fiului său în cap ideea că îl înșel. Timpul a trecut, aveam deja cincu luni de sarcină, eram însărcinată cu o fetiță sănătoasă, la facultate mergeam mult mai rar. Nunta noastră se apropria, însă relația noastră se deteriora. În plic, spune scoțând plicul din cutie, se află invitația la nuntă. Deja alesesem mâncarea, restaurantul, invitațiile. Însă, fosta lui iubita a intervenit între noi. Încerca să ne strice relația, îl căuta, însă el o respingea, lucru ce a deranjat-o,însă se oprește respirând profund.
-Iubito, dacă nu mai poți, oprește-te.
-Este în ordine, chiar trebuia să povestesc cuiva,spune sărutându-mă pe nas. Într-o seară a venit la noi, eram la etaj, a venit după mine. Ne-am certat, apoi când am vrut să o dau afară m-a împins. M-a împins pe scări. Tot ce-mi mai amintesc este momentul în care m-am trezit la spital. Pierdusem sarcina.
-Ce s-a întâmplat cu...
-Am depus plângere la poliție, mai departe nu știu. Pentru o perioadă de timp am trăit în lumea mea, pierderea copilului m-a afectat mult, ne-a afectat. Relația mea și a lui Travis nu mai era la fel, ne-am distanțat. Singurul meu prieten era Chad. În trei săptămâni aveam nunta, așa că am ieșit cu Chad la o cafea. Mă sfatuia să reiau facultatea, să nu las nimic să mă împiedice să-mi urmez visul. Travis ne-a găsit la cafenea, de acolo a pornit furtuna. M-a scos cu forța din cafenea, ne certam în mijlocul străzii, ne aruncam vorbe urâte. Ultimul lucru pe care l-am spus a fost că-l urăsc, apoi am vrut să trec pe trecerea de pietoni, restul poveștii îl ști.
-Micuto, nu pot spune că știu prin ce treci, însă și eu am trecut prin pierderea unui copil,spun luând-o în brațe și mângâindu-i părul.
-Poftim!? Se aude vocea ei surprinsă.
-Kim, fosta mea logodnică, era însărcinată. Însă am aflat prea târziu, deja făcuse întrerupere de sarcină. Știa cât de mult îmi doresc un copil și mi-a luat acest privilegiu.
-Te rog, hai să schimbăm subiectul. Nu vreau să încep să plâng pe aici,zice ștergându-și câteva lacrimi abia formate.
-Ok. Cum sună, eu și tu, în cabina de duș?
-Măgarule,apoi simt cum mă lovește în glumă în stomac. Eu cred că am să dorm, mă simt obosită.
-Ești sigură? Nu ști ce pierzi.
-Sigură scumpule, am nevoie de câteva ore de somn.
-Bine iubito, păi atunci odihnește-te. Am să vin și eu repede, spun sărutând-o pe frunte.
Sam POV:
"-Puiule, ești sigură că ai făcut ceea ce trebuia?
-Dacă nu îi spuneam eu afla singur. Acum sper doar că a fost pasul corect.
-Tu ști cel mai bine iubito, vă așteptăm într-una din zilele astea.
-Poate. Mamă, te sun mai încolo. Se pare că e nevoie de mine."
Am înaintat spre camera de urgențe, unde se pare că a venit o femeie la vreo treizeci de ani, cu o rană la cap care sângera destul de rău.
-Numele meu este Sam, am să mă uit la rana ta. Cum ai reușit s-o capeți... Zic eu așteptând ca femeia să-mi spună numele ei.
-Samanta Queen, nu pot să cred. Ne întâlnim din nou,spune ridicându-si privirea.
Vocea aia! Nu se poate.
-Natasha Whitson,afirm cu o voce fermă.
