Capitolul 15

19.9K 1.2K 98
                                    

-Caroline, preia tu aici, eu nu mă simt bine,mă scuz pentru a pleca de lângă...acea persoană.

-Dragă Sam, îți este frică de mine?Întreabă ea ridicând din sprâncene sugestiv.

Însă nu am mai ascultat, am plecat de lângă ea. Mi-am scos mănușile de pe mâini și le-am aruncat în coșul de gunoi. Din toate persoanele de pe Pământ de ce s-a nimerit tocmai ea? De ce nu ,știu și eu, Brad Pitt, James Bond sau chiar Leonardo Dicaprio?
Musc nervoasă dintr-un măr, însă mă înec cu bucata când îl zăresc pe Stefan vorbind cu nimeni alta decât Natasha. Mă aproprii de cei doi în momentul îl care o văd că  îl îmbrățișează, iar el chiar îi răspunde la îmbrățișare.

-Întrerup ceva?Întreb prefăcându-mă vinovată.

-Nu Sam, m-am întâlnit cu o veche prietenă, Natasha,spune arătând spre siliconată, nu ne-am mai întâlnit  de câțiva ani.

-Auzi, am o întrebare. Doctorul care a fost de acord să-ți  pună silicoanele era puțin miop? Nu de alta, doar că ai unul mai mic și unul mai mare,spun închizând un ochi, apoi întorcând capul într-o parte pentru a vedea cum de încă nu au explodat

-Sam, te rog frumos să o respecți pe Natasha. Este prietena mea și nu voi permite să vorbești cu ea așa.

-Voi sunteți prieteni?Întreb uimită, iar cei doi dau din cap în semn că da. Ei bine eu nu, acum dacă mă scuzați, trebuie să ajung până la o secție de poliție să vad cum de criminalii sunt liberi pe străzi,spun făcând aluzie la ea.

Plec nervoasă de lângă cei doi apoi ies direct în parcarea spitalului, din câte se pare Stefan era la câțiva metrii în spatele meu. Cand am deschis ușa mașinii pentru a intra, mâna lui închide ușa, apoi mă întoarce spre el.

-Sammy, ce se întâmplă cu mine? De te-ai supărat așa dintr-o dată?

-Nu m-am supărat. Doamne! Cum să mă supăr? Nu e ca și cum tocmai ce i-ai luat apărarea curvei care mi-a nenorocit viața,spun ridicând mâinile în sus ironic.

Sarcasm, notat.

-Sammy, vrei să spui că...

-Da Stefan, Natasha este nenorocita care m-a lăsat fără copilul meu, țip din toți plămânii  apoi urc în mașină și  pornesc în mare grabă de acolo.

În circa zece minute am ajuns acasă, unde am făcut o baie lungă, am mâncat,apoi am îmbrăcat o fustă, o cămașă albă, ușor transparentă și pantofii cu toc. Simt nevoia să ies afară, să mă destind, să ies în club. Fiind și vineri, fratele meu a fost de acord să ieșim.

M-am întâlnit cu Nick și  Rebekha în fața clubului, nu mare mi-a fost surprinderea când înăuntru am întâlnit-o pe Danielle, tipa care se presupune că e sora lui. Ne observă așa că se ridică de pe picioarele bărbatului și vine la noi la masă.

-Hey, bună,spune ea luând încă o gură din paharul ei.

-Buna și ție Elle.

Se cunoștea pe ea că nu prea mai era trează. M-am uitat la ceasul de pe mână  și observ că este abia ora unsprezece și douăzeci  iar ea era deja amețită. Stefan m-a sunat de cel puțin treizeci de ori, asta exceptând mesajele vocale lăsate, însă nici măcar nu le-am ascultat, sper doar ca sora lui să nu îi zică că m-a vazut.

-Sammy, ce vrei să bei?Întreabă Nick ridicându-se de la masă.

-Un cocktail cu vodka,spun simplu aprizamându-mi o țigară. Și Danielle, am auzit că ești sora lui Stefan, zic studiind-o din cap până în picioare.

-Pai așa e, dar eu sunt oaia neagră, am renunțat la facultate în favoarea petrecerilor, distracției. Pe când scumpul meu frate era cățelul lor. Iar tu ești iubita lui, nu-i așa?

-Sincer? Nici eu nu mai știu, spun luând băutura din mâna fratelui meu. Adică este o poveste lungă la mijloc.

-Atunci dragă Sam, dacă ai venit să te distrezi, atunci să ne distrăm,imediat m-a tras de mână spre ringul de dans.

De ce am impresia că noaptea asta se va termina prost?

****

Râsul roșcatei răsuna în taxi, eram mai mult bete decât treze. Însă, fratele meu încă nu se îmbătase, așa că ne-a suit într-un taxi și l-a plătit să ne lase în fața blocului meu. De acolo ne descurcăm noi. Off! Pe cine mint eu? Abia puteam să merg.

Am coborât din taxi, sprijinită de Elle, iar Elle de mine. Fac un pas în față pentru a deschide ușa blocului, iar ea cade. După o scurtă repriză de râs o ajut să se ridice,apoi pornim spre apartamentul meu.
Deschid ușa cu chiu cu vai și intru înăuntru, însă, se pare că Dumnezeu se joacă  cu "bafta" mea. Dacă era nervos că  am venit târziu, nici nu vreți să știți ce față a făcut când a văzut că sunt beată, de fapt beată împreună cu sora lui.

-Ce mama naibii se întâmplă aici?Știți cât este ceasul?Întreabă bătând din picior, iar eu ridic mâna pentru a mă uita la ceas.

-Hmm! Cred că e doisprezece  și  trei,spun chinuindu-mă să privesc limbile care se mișcau.

-Sam,șoptește Elle, cred că se citește invers,apoi îmi întoarce ceasul pentru a-l citii mai bine.

-Elle, în apartamentul meu. Acum,strigă el către sora lui, iar ea îi ascultă ordinul.

-De ce?Mă  smiorcăi ca un copil mic refuzat. Nu vreau să plece Danielle.

-Sam, lasă-mă cu prostii. De ce naiba nu ai răspuns la telefonul ăla? Trebuie să îți scriu pe o foaie să înțelegi că ești a mea?

Mă împiedic ușor spre masă și  apuc să scriu pe foaie câteva lucruri care le citesc cu voce tare.

-Pentru Sam când se va trezii, ține minte: *Ești un obiect.

-Ce faci acolo?

-Scriu, nu se vede? Trebuie să le țin minte cumva.

-Off! Ești imposibilă femeie. Im-po-si-bi-lă,îmi silabisește el cuvântul.

-*Îi  place să silabisească cuvintele.

-Sam! Țipă nervos. Nu te mai purta copilărește și ascultă-mă ce am de zis.

-Vreau sex.

-Doamne! Numai de sex cu o bețivă nu-mi arde mie.

-Atunci ce spui de un oral? Spun uitându-mă când spre pantalonii lui când spre ochii lui. Nu spune nimic, doar zâmbește în colțul gurii.

-* Oralul îl  ajută să treacă peste supărări, fă-i  mai des.

Apartament 69Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum