"-Sam, de ce ai intervenit? Nu puteai să stai locului? Poate acum nu vei mai putea termina din cauza ei, spune mama mea nervoasă.
-Și ce era să fac mamă? S-o las să moară dintr-o incompetență?
-Off! Sam, ce o să mă fac cu tine? Acum o să ai zile fripte cu doctorița aia.
-Sau ea cu mine? În fine, mamă este deja destul de târziu și îmi este somn.
-Bine Sam, ai grijă ce faci.
-Pa mama."
Am aruncat telefonul pe masa din fața mea apoi m-am trântit în canapea. Însă, relaxarea mea nu a durat pentru mult timp,asta până când alarma mașinii mele a început să răsune. Am ieșit pe balcon, având vedere la parcare, acolo am văzut cum ceva a spart parbrizul. Am coborât nervoasă în fugă, apoi am realizat ce este cu adevărat, o valiză plină cu obiecte destul de grele. Pe moment nu știam unde am mai văzut-o, dar apoi "m-a lovit". Cu o seară în urmă, în apartamentul lui. Am sunat la un service non-stop pentru a veni să-mi ia mașina, în scurt timp un bărbat a venit și s-a ocupat de mașină. Am luat valiza și am urcat la etajul șase , la apartamentul lui, am bătut violent în ușă de mai multe ori până o fată mi-a deschis ușa. Fața ei era roșie, ochii îi erau plânși și obosiți.
-Da?Întreabă ea ștergându-si lacrimile.
-Unde este idiotul ăla ? Spun nervoasă intrând în apartament
-Deja îți e dor de mine?Întreabă el ironic.
-Omule, tu ești nebun? Mi-ai spart parbrizul mașinii cu valiza asta. Tu nu ești întreg la minte? Cum să arunci pe geam fix în parcare?
-Uite așa, spune nervos luând valiza și aruncând-o din nou. Iar tu, spune arătând spre fată, până mâine de dimineață vreau să dispari din apartamentul meu.
-Stefan, te rog...
-Kim, s-a terminat. Iar tu ce mai vrei? N-ai plecat? Poftim, spune întizându-mi un cec, sper că o să-ți ajungă.
-Niciodată nu o să înțelegi. În fine. Nu am nevoie de banii tăi, am asigurare la mașină. Sper că și mașina ta are, spun mai mult în șoaptă. Noapte bună Stefan.
I-am lasat să-și termine cearta și m-am întors în apartamentul meu, unde am avut parte de somnul bine meritat.
M-am trezit cu mult înaintea alarmei de la telefon, ceasul arăta ora cinci și jumatate. Aveam tot timpul din lume să mă răzbun pe acel arogant. M-am îmbrăcat cu uniforma obligatorie de la spital, am mâncat repede câte ceva și apoi am luat pensula și o cutie de vopsea care mi-a mai ramas de la decorațiuni.
Am avut grijă să nu mă fac văzută de către vecine și apoi m-am oprit să-l vrăjesc pe portar să-mi spună care este mașina lui.
-Bună dimineața Tim.
-Bună dimineața domnișoară Queen.
-Te rog. Spune-mi Sam, spun dându-mi părul după ureche și zâmbind. Tim, asta e o nouă tunsoare? Îți stă superb.
-Ah! Mulțumesc...
-Tim, nu-i așa că tu ești drăguț și-mi spui și mie ce mașină conduce băiatul de la 69, Stefan?Îi șoptesc la ureche.
-Mașina aceea albă, spune arătând spre parcare.
-Mersi, mersi . Spun plasându-i un pupic pe obraz.
M-am oprit puțin admirându-mi opera de artă, încercând să mă abțin să nu râd. Mă uit la ceas, perfect, ora șase și puțin . O să am timp să ajung la spital și poate să beau o cafea.
****
-Sam, ești gata?Mă întreabă Caroline acompaniată de Taylor.
-Foarte. Deci, care este doctorul?
-Hmm! Uite... chiar acela, spune arătând spre un băiat cu ochii albaștri, înalt și... Oh nu!
-Buna ziuă, numele meu este Stefan Woods.
-Taylor .
-Caroline.
-Samanta, spun eu rece.
Stefan POV
M-am trezit singur, exact ce îmi doream. Liniște și pace. În sfârșit curva aia și-a luat lucrurile și a plecat. M-am îmbrăcat cu cea mai mare lene, mi-am băut cafeaua și am coborât afară din bloc.
-Bună dimineața domnule Woods.
-Bună dimineața Tim.
Pur și simplu, imaginea mașinii mele m-a lăsat mască. Toată culoarea albă era mânjită acum cu roșu. Inimioare, steluțe, iepurași, cuvinte nu tocmai decente,portiere zgâriate pe pariu cu cheia și un mesaj pe parbriz: "Data viitoare nu vor fi doar niște desene și cuvinte.
Vecina de jos"
-A naibi împielițată.
