-Și ce vrem noi?Îmi fac curaj să-l întreb.
-Păi eu cel puțin...vreau... Să dorm, spune luându-mi sacoul din mână apoi îndepărtându-se.
-Aaa sigur. E deja târziu. Noapte bună Stefan.
-Pa Sam.
Picioarele mele erau înmuiate, inima mea o luase la fugă, iar buzele mele , la dracu, vroiau să fie sărutare de ale lui. Am plecat din apartamentul lui ,împiedicându-ma de vreo două ori. Direcția: scumpul meu pat.
Stefan POV:
Toată noaptea a fost coșmarul meu, gândul de a o avea atâta de aproape. Că puteam să o sarut, dar că m-am oprit la mijlocul drumului...
Ceașca de cafea zăcea pe masa aproape goală, minunata esență ce îmi ofera energia necesară zilei de astăzi. Nu știu cum voi face să o am aproape zilnic lângă mine, dar totuși atât de departe.
Am coborât din bloc căutând cu privirea mașina, însă ea mi-a atras atenția. Ploaia lovea pământul cu putere, iar vântul îi zbura umbrela, lăsând-o pradă ploii. Am luat geaca și am ridicat-o deasupra capului, fugind spre ea pentru a o ferii de ploaie.
-Haide, spun făcând semn spre mașină.
-Poate doar de data asta, zâmbetul apărând pe fața ei.
Am pornit mașina, privind-o pe Sam cu coada ochiului. Avea părul ud, dar zâmbetul acela nu îi părăsea fața.
-Care este motivul fericirii?
-Nu știu, poate fără motiv.
-Îmi place când zâmbești.
-Și mie, mulțumesc pentru drum, spune făcând aluzie că am ajuns la spital.
Până să cobor și eu din mașină, ea deja fugise în interiorul spitalului, încercând să scape de ploaie. Zâmbetul ei este molipsitor, acum zâmbesc și eu ca un prost.
-Stefan, se auze vocea lui Annet în spatele meu. Și așa zâmbetul meu a pierit.
-Spune Annet, ce s-a mai întâmplat?
-Vreau să te rog ceva. Hai să facem ceva cu fata din echipa ta, acea Queen.
-Draga mea Annet, Samanta, și-a făcut doar datoria ei față de pacienți. Așa că nu ai ce spune contra ei, spun lăsând-o singură apoi intrând în spital.
Annet, este doar o altă doctoriță care ar face orice să ajungă în patul meu. Alta interesată de banii mei. Mi-am lasat haina în cuier și apoi am pornit spre biroul tatălui meu.
-Stefan, bine că ai venit. Chiar vroiam să te caut.
-Ce s-a întâmplat?
-Am vorbit cu Mark și voiam să organizăm un bal de caritate în seara asta. Tot personalul spitalului este invitat.
-Foarte bine. Tată?
-Ce este?
-Logodnicul lui Sam. Ce s-a întâmplat cu el?
-Nu știu dacă îți amintești, acum doi ani. Când m-ai ajutat la cea operație, cu băiatul care a fost lovit de mașină.
-Da, îmi aduc aminte. A murit pe masa de operație.
