Sam POV:
Am o durere groaznică de cap, deschid ochii ușor iar lumina de afară îmi provoacă o migrenă. Îmi așez mâna în locul unde durerea exista și încerc să-mi aduc aminte cum am ajuns în patul din apartamentul meu. Apoi, buf, imaginile de seara trecută își fac loc. Nick o să mă omoare. Mă ridic cu greu din pat, îmi iau papucii în picioare și înaintez spre bucătărie pentru o cafea, una tare. Însă imaginea fratelui meu dormind mai mult pe jos decât pe canapea mă face să mă opresc. Mă aproprii de el și îl strig ușor pentru a-l trezii.
-Nick, ce cauți aici?
-Am rămas aseară dupa ce m-am asigurat că dormi. Am rugat-o pe Bekha să se ducă acasă cu mașina mea, iar eu am rămas aici, vroiam să fiu sigur că te simți bine.
-De fapt dacă mai încerc să mă sinucid. Nu știu ce a fost cu mine aseară, însă acum sunt bine. Poți pleca acasă. Voi fi bine.
-Ești sigură Sammy?Întreabă nesigur străgându-mi umerii ușor.
-Da Nick, sunt sigură. Acum pleacă, ai nevoie de odihnă, eu am să plec la spital, mai am zece minute să mă pregătesc.
-Fie, ai grijă de tine surioară,spune dându-mi părul la o parte de pe frunte, apoi sărutându-mă părintește pe frunte.
După ce m-am asigurat că a plecat, m-am îmbrăcat repede și am plecat spre spital. Presimt că va fi o zi lungă.
Stefan POV:.
Sunt trezit din gânduri de taximetristul care mă anunță că am ajuns. Îi intind banii pe cursă apoi îmi iau bagajul și cobor. Nu credeam că o sa ajung să nu-mi doresc să mă întorc în blocul acesta, în orasul acesta. M-am uitat la ceas, cinci și jumătate, înseamnă că este la spital. Am rezolvat pentru câteva zile libere, un prieten îmi va ține locul aceste zile.
Mă aflu aici doar pentru că tatăl meu se simte rău, i s-a descoperit un meningiom pe creier. Am fost sunat de Elle care mă anunță că tatăl meu nu vrea să se opereze, nici măcar mama nu reușește să-l convingă.
Mi-am lăsat bagajele în apartament și apoi am plecat la casa părinților mei.
-Tata, știm amândoi riscurile, însă trebuie să riști,am un tată încăpățânat.
-Stefan, sunt bine. Nu am nevoie de operație.
-Tată! Ai o tumoare cât o minge de golf, pe creier. Cred că este îndeajuns cât să te operezi. Gata, s-a decis. Te vei opera, dacă va fi nevoie te voi duce de mână în sala de operații . Patricia este un doctor de milioane, totul va fi bine. Iar tu vei trăi încă o sută de ani.
-Ești încăpățânat, îmi spune tatăl meu.
-La fel ca tine. Sunt fiul tău, poate prostiile le-am moștenit de la tine.
-Trebuia să semeni cu Anastasia,spune el pufăind.
-Da, da, acum hai să le vedem pe cele două femei. Sigur stau lipite cu urechea de ușă,țip aproape de ușă.
-Nu este adevărat, doar vorbeam lângă biroul vostru,se aude vocea mamei mele.
-Doua țațe, zic deschizând ușa biroului și înaintând spre sufragerie unde mă trântesc pe canapea.
-Și...se aude vocea surorii mele.
-Și ce ?
-Ai vorbit cu Sam?Întreabă așezându-se în fotoliul de lângă mine.
