-Uite, poate ești supărat și toate cele, dar, unii oamenii vor ori să doarmă, ori să învețe. Așa că dacă ai putea lăsa muzica mai încet și să termini cu toata gălăgia, aș fi foarte mulțumită.
-Aș putea, dar nu vreau, spune intrând în apartament dar lăsând ușa deschisă, mai mult ca o invitație.
Am pășit înăuntru și încă de la intrare am fost primită de cioburile care se aflau pe jos. Totul era răsturnat, boxele provocau un sunet asurzitor, totul era făcut fărâme, hainele unei femeii erau rupte și aruncate pe jos. M-am apropiat de unitate și am oprit muzica, în sfârșit îmi puteam auzi gândurile.
-Ok, acum ai oprit muzica, de spart, dupa cum vezi, nu mai am ce. Acum poți pleca înapoi la plictiseala ta.
-Ești chiar nesuferit, ți s-a mai spus?
Pe fața lui se putea citii o notă de amuzament, însă îi dispare la fel de repede pe cât de repede a apărut. Și-a turnat în pahar un lichid maroniu, ce mirosea până la mine. Alcool. L-a terminat dintr-o înghițitură.
-Crezi că dacă bei o să scapi de probleme? Întreb eu ajutându-l să ridice canapeaua care era răsturnată.
-Dar tu crezi că mai exista o persoană la fel de neinteresantă ca tine?
-Am vrut doar să ajut, zic eu nervoasă. Până la urmă nu era obligația mea să te ajut.
-Nici nu ți-am cerut. Poți pleca oricând, ușa e acolo.Am încercat să-mi păstrez calmul și să nu îi dau vreo replică la vorbele lui. Inspir adănc iar un oftat îmi scapă printre buze. Ești cam grasă, nu crezi? Și serios? Ce fata mai poartă tricouri cu Minnie? Și ochelari?
-Unu la mână, nu sunt grasă. Doi la mână, sunt pijamale, mă simt bine in ele. Trei la mână, unii știu definiția cuvântului "cărți", spun lungind cuvântul și mimez cum dau pagina.
-Mda, cu nasul pe sus.
-Argh! Ești un nesuferit și jumătate, mă răstesc la el.
-Uite cine vorbea! Mă intreb, unde încap atâtea aere. Nu e de mirare că o să ajungi nemeritată. Cine s-ar însura cu o descreierată ca tine?
-Idiotule!
-Proasto!
-Nesimtitule!
-Arțăgoaso!
Într-un final am renunțat la toată aceasta ceartă și am plecat înapoi în apartamentul meu.
Mi-am așezat ochelarii pe masa de lângă pat apoi m-am lăsat pradă somnului.
Soneria se face auzită în toată încăperea, semn că s-a făcut deja ora șapte . M-am ridicat leneșă din pat Și mi-am făcut rutina de dimineață, apoi m-am îmbrăcat repede cu o cămașă albă și o fustă neagră. Mi-am luat cheile mașinii și am plecat spre spitalul unde trebuia să ajung. Ca un lucru făcut, am avut "onoarea" de a împărți liftul cu domnul arțăgos, nici nu i-am aflat numele. Am decis să îi ignor privirea care mă măsura din cap până în picioare și imediat ce ușile s-au deschis am zbughit-o afară. Din pură curiozitate, m-am uitat la numerele apartamentelor și la proprietarii lor.
-Apartament 69- Stefan Woods.
Am urcat în mașină iar în cinci minute eram la spital. Am urmat agitația și am ajuns alături de alte persoane care urmau să petreacă câțiva ani de rezidențiat. Asteptam să vedem sub aripa căror medicii vom urma acești ani.
-Caroline Green, spune o fata roșcată întinzând măna
-Samanta Queen. Unde pot afla ce doctor...
-Pe lista aceea, spune nelăsându-mă să-mi termin vorba.
Am înaintat ușor temătoare și am citit lista până când numele mi-a sărit în față.
-Samanta Queen, Caroline Green și Taylor Willis-> Doctor Woods, spun cu voce tare.
-Sper că ne vom putea înțelege, spune roșcată de mai devreme.
-Așa sper și eu. Dar totuși, ce știi despre acest doctor Woods?
-Este un doctor tânăr, tatăl lui este directorul spitalului. Cică este un super doctor. Și sexy pe deasupra, dar cred că nu ești interesată, spune ea făcând semn spre inelul ce zăcea pe degetul meu. Când este nunta? Întreabă zâmbind.
-Trebuia sa fie acum doi ani, spun învârtind inelul pe deget, regretul simțindu-se în vocea mea.
-Hey, îmi pare rău...
-Nu este nimic, nu aveai de unde sa ști Oricum, când începem?
-O asistentă mi-a spus că abia de maine. Azi am fost repartizați. Deși, începu ea propoziția însă fu întreruptă de ușile care se deschid brusc înăuntru intrând un băiat cu o fată pe brațe.
-Vă rog ajutați-mă, nu stiu ce a pățit. Acum era bine și dintr-o dată s-a prăbușit la pământ, abia mai respiră. Vă rog.
-Așezați-o aici, spune o doctoră la vreo treizeci și puțin de ani. Cum se numește?
-Lidia.
-Lidia, vei fi bine. Voi avea imediat grijă de tine, spune verificând fișa apoi ducându-se după vreo injectie probabil, așa că m-am apropiat de ea.
-Lidia, numele meu este Samanta Queen, am să arunc o privire în fișa ta medicală. Ești de acord?Întreb eu iar ea dă speriată din cap în semn de da. Am sa îți fac o injecție care să-ți calmeze durerile și să poți respira mai bine, spun injectându-i un calmant.
-Ești nebună?! Țipă doctora de mai devreme împingându-mă. Cine ești și cu ce drept intervii tu? Spune pregătind injecția.
-Cu dreptul că tu vrei să îi injectezi ceva la care este alergică. Iar pentru probleme cu inima nu îi faci pentru plămâni. Femeie ești nebună. Dacă îi făceai injecție aia o omorai. Duceți-o la cardiologie, cel mai bine e sa intre în operație chiar astăzi, îi spun unei asistente care doar încuviințează.
-Cine te crezi de nesocotești ordinele mele?
-Samanta Queen, medic rezident, spun zâmbind ironic.
-Îți garantez că vei părăsi acest spital înainte să fi început, spune ea amenințându-mă. O să am eu grijă de tine.
