Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Nayadi Misigan nu a descoperit până acum viața în adevăratul sens al cuvântului. Provenind dintr-o familie înstărită, reușește să creeze numai probleme, într-un mod diferit.
Naya nu a mers niciod...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
11. Băiatul ăsta e o durere în fund
Înfulec pe nerăsuflate cele câteva fursecuri pe care mi le-a pregătit Kanya cu câteva minute în urmă și mă zgâiesc la gândul că urmează, cel mai probabil, să dau ochii cu Asey, asta după ce acum câteva ore aproape că m-a izbit de perete, trecându-mă pe cealaltă parte. Câteodată chiar mă gândesc serios dacă are jumătate de creier pierdută pe undeva sau pur și simplu și-a uitat-o acasă înainte să vină aici. Cred că pot să iau în calcul ambele variante, ținând cont că nu e întreg la cap și că-i lipsesc câteva piulițe din sistem.
Astăzi este ziua mea liberă, ziua în care chiar am de gând să fac ceva productiv, așa că voi merge singură la cea mai apropiată cafenea și voi bea o ciocolată caldă, chiar dacă afară nu poți respira cum trebuie de căldura ce mocnește în jur. Rânjesc la gândul că i-ar trebui și lui Asey una, poate îi mai topește sloiul de gheață din fund, căci câteodată mă face să cred că și-a înfipt bine acolo un țurțure.
Am înțeles că fratele meu plănuiește să-și chemii prietenii pentru nu știu ce meci în seara asta și, sinceră sa fiu, nu mor de nerăbdare să-i întâlnesc. Îi știu doar pe vreo doi, doar din vedere și poate un salut din când în când, de pe vremea în care ne aflam în același liceu. Știu că majoritatea din foștii lui colegi au reușit să meargă la diferite universități, ceea ce înseamnă că nu toți sunt la fel de indeciși precum Kyle. Sunt conștientă că nu e vreun prost, însă tot mă simt bine să spun despre el că putea să facă mai mult legat de facultate. Nu pentru tata sau oricine altcineva, ci pentru el și viitorul lui, care, pe bună dreptate, cam ține de un gram de studii. Să fim serioși, cine ar accepta un om de afaceri cu doar jumătate din școală finalizată?
Mă ridic destul de rapid de pe scaun, prinzându-l de spătar înainte să se prăbușească pe podea din cauza contactului cu șoldurile mele... bombate. Nu recunosc asta prea des, dar sunt al dracului de ciudate și mi-ar fi plăcut să le am mai puțin proeminente. Presupun că asta e una din zilele alea în care Nayadi cea lipsită de conștiință își face de cap cu tot ce prinde.
Mă asigur că nu e nimeni prin zonă care să mă interogheze cu privire la ieșirea mea spontană și-mi caut căștile, iar; după ce le conectez la mobilul meu cu o baterie cam descărcată, îmi încalț adidașii pentru alergat și o iau la goană afară, lăsându-mă lovită în moacă de cele mai deranjante raze de soare de pe anul ăsta. E adevărat că e vară, dar nu e mijlocul verii. Ce naiba? Las de-o parte ipotezele mele tâmpite și mă aventurez pe asfaltul fierbinde, dându-mi seama cât de ridicol arăt cu părul ciufulit și un trening trei sferturi, de un roz pastelas, zburdând ca un mielușel care doar ce a scăpat de diaree. Dacă nu m-aș cunoaște aș zice că sunt Barbie în devenire și e destul de enervant. De când gândesc ca mama?
După câteva secunde în care m-am oprit pentru o pauză scurtă – nu neg, se observă lipsa de antrenament din ultimul timp – îmi reașez părul scăpat din coc și, printre firele care-mi intră în ochi, zăresc o fată la vreo șaptesprezece ani, stând într-o poziție deloc confortabilă, în iarbă. Pare că încearcă să-și fotografieze bocancii cam uzați și nepotriviți pentru vremea asta frumoasă. Arată de parcă ar veni de la Polul Nord, iar eu chiar nu o judec, dar fesul negru și hanoracul gros de aceeași culoare își spun cuvântul. Șuvițele mov și drepte i se disting ușor printre cele negre. E cumva genul de fată emo? Sau poate... gotică? Bănuiesc că e doar o coincidență că arată așa.
