Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Nayadi Misigan nu a descoperit până acum viața în adevăratul sens al cuvântului. Provenind dintr-o familie înstărită, reușește să creeze numai probleme, într-un mod diferit.
Naya nu a mers niciod...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
4. Oh, Doamne, miroase demențial
Cum Kanya nu s-a întors aseară acasă a trebuit să-i pregătesc chiar eu cu mama un dormitor "micului prinț". Nu a fost alegerea mea să primească unul la etaj, atât de aproape de al meu, dar asta e. Kyle nu a venit aseară să-l salute pe Dobi, lucru la care mă așteptam. Fratele meu nu a vrut să-l întâlnească personal pe băiatul ăsta și eu nu pot să nu mă gândesc care e motivul. Totuși, îl pot înțelege. Mi-a trebuit doar o oră în compania lui Asey ca să-mi dau seama că nu e cel mai drăguț băiat. Poate dacă nu ar fi încercat să-mi spargă capul în seara aia, aș fi fost ok cu el.
Mă ridic din pat, nu foarte entuziasmată și mă duc spre geamul balconului, trăgând draperia și lăsând soarele să pătrundă în dormitor. Împing puțin covorul mai spre lumină, ca să se poată încălzi liniștit pentru mai târziu, când o să vreau să stau pe el și să citesc o carte bună sau să scriu. Intru în baie și mă îndrept direct spre oglinda de lângă cabina dușului. Dau drumul la apă și-mi clătesc mâinile și fața. Tresar când apa rece face contact cu pielea mea caldă. Mă șterg și deschid un sertar, cel din mijloc mai exact. Mă uit puțin prin el și, după ce mă asigur că am tot ce-mi trebuie, apuc pasta și periuța, urmând să mă spăl pe dinți.
Parcă aveam o listă pe aici, pe undeva, cu ce am de gând să fac pe timpul vacanței de vară. Din câte țin minte, primul punct pe listă este să merg cu Jessica și Kyle în Barcelona. O să ne gândim la asta când se va întoarce. Probabil că părinții ei sunt deja în aer, chiar dacă asta sună ciudat. Când eram mică îmi plăcea să văd avioane și să sper că voi fi și eu într-unul, cândva. Voiam să ating stelele, așa cum oricine la vârsta aia și-ar dori, sau poate la orice vârstă. Visam să am o stea. Știu că într-o zi, acolo sus, voi fi și eu steaua cuiva.
După ce îmbrac un tricou larg și o pereche de blugi albaștri, îmi iau telefonul și mă pregătesc să ies din cameră. Mama tocmai ce m-a anunțat că e gata masa. Cred că și lui Dobi i-a zis să coboare pentru că am auzit când vorbea cu el. Dacă nu mă înșel, astăzi trebuie să meargă după lucrurile lui, așa cum a spus.
Dau să ies din cameră, dar imediat ușa se izbește de mine și-mi pierd echilibrul căzând pe podea, puțin mai departe de ea. Îmi duc mâna la nas din instinct, să văd dacă pică ceva de acolo. Sunt uscată, bun. Îmi ridic capul și împietresc când îl văd pe Asey chiar în pragul ușii, cu o mână pe clanță și una întinsă spre mine. Dacă nu ar ține palma dreaptă aș zice că vrea să mă ajute, dar nu, o folosește pe post de scut. Pe naiba, de parcă aș putea să-l atac cu ceva! Eu sunt cea lovită aici.
Lăsând asta la o parte, nu pot să nu recunosc că-mi place cum e îmbrăcat. Poartă blugi strâmți, ușor largi la bază și negri. Dacă nu ar fi avut craniul ăla pe buzunarul din față aș fi pariat că sunt cei de aseară. Tricoul negru, cu rupturi la nivelul umerilor, stă impecabil pe el. Nu-mi amintesc ca unul dintre tricourile mele să fi stat așa pe mine. Mă întreb cum aș arăta în tricoul lui și îmi răspund că nu mai bine decât el. Totuși, cum a făcut rost de toate hainele astea și de unde? Nu cred că Kyle ar purta așa ceva, el e mai mult pe pantaloni de trening și hanorace.
