Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Nayadi Misigan nu a descoperit până acum viața în adevăratul sens al cuvântului. Provenind dintr-o familie înstărită, reușește să creeze numai probleme, într-un mod diferit.
Naya nu a mers niciod...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
1. Șah mat
— Bună dimineața, copii!
Mama și tata sunt așezați la masa din sufragerie, luând micul dejun. Sau așa pare, căci mâncarea e neatinsă. Cu siguranță ne așteptau pe mine și fratele meu. Dau din cap în semn de salut și continui să cobor scările, urmată de Kyle. Nu sunt sigură cât este ceasul, dar având în vedere că soarele doar ce a răsărit, e destul de devreme.
Mă minunez când mă gândesc cât de bine le stă împreună. Tatăl meu este un bărbat solid, puțin cam prea atrăgător pentru vârsta lui. Ochii căprui, convingători și privirea impunătoare te fac să te gândești de două ori înainte să-l refuzi, pentru orice. Mama, pe de altă parte, e mai scundă cu un cap decât el, dar nici ea nu se lasă mai prejos. E frumoasă, mai frumoasă poate decât orice adolescentă pe care am văzut-o vreodată. Și partea cea mai bună e că are patruzeci de ani. Mereu m-am imaginat arătând ca ea, la vârsta ei. Am moștenit chiar și părul ei șaten și gropițele din obraji. Deși mi-am dorit mereu să am ochii albaștri, ca ai ei, am luat ochii căprui ai tatălui meu, simpli, cu gene lungi. Cu Kyle e diferit. El nu seamănă cu niciunul dintre ei. Nici măcar irișii lui nu sunt ce ar trebui să fie, ci doar un amestec între căprui și albaștri. Un fel de gri mai spălăcit. Totuși, în combinație cu părul lui blond, reușește să fie mai frumos decât toți trei, la un loc.
Odată ajunși, ne așezăm față în față cu părinții noștri, cum obișnuim. Îmi pun în farfurie o vafă cu miere alături de câteva fructe de pădure. Să fiu sinceră, nu prea mi-e foame, plus că am mâncat deja un măr în cameră.
— Ce ai în plan azi, Kyle? tata sparge tăceara.
— Nimic, zice și înghit în sec, continuând să ascult conversația care nu mă include și pe mine, din fericire.
— Ești sigur?
Îl privesc pe fratele meu când se încruntă și dă din cap, lăsând furculița jos.
— Kyle, nu mergi nicăieri! La nicio petrecere, îl anunță tata într-un mod nepoliticos, după părerea mea.
Dar, cum nimeni nu mi-a cerut-o, mai bine tac.
Fratele meu obișnuiește să meargă la petreceri organizate de alți adolescenți. Bineînțeles că nu anunță niciodată când pleacă la una, însă eu aflu mereu. Cum? Habar nu am. Mă întreb de unde știe tata de asta, el e întotdeauna ocupat cu serviciul.
— Ce ți-am spus eu despre mințit? tresar când ridică tonul.
— Să nu te mint niciodată, spune Kyle după câteva clipe.
