Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Nayadi Misigan nu a descoperit până acum viața în adevăratul sens al cuvântului. Provenind dintr-o familie înstărită, reușește să creeze numai probleme, într-un mod diferit.
Naya nu a mers niciod...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
3. Numele meu, pe buzele lui, e sexy
Dragă jurnalule,
Noaptea trecută am fost la prima mea petrecere. Și nu a fost cum mă așteptam. Nu pot spune că mi-a plăcut, dar nici că am disprețuit fiecare secundă petrecută acolo. Probabil că am judecat lumea aia puțin cam aspru. Nu mă înțelege greșit, nu spun că aș mai merge și la altele. Și nu a fost nici pe departe... roz. Dar poate alb-negru. Da, alb-negru sună bine.
Am lăsat pixul lângă jurnal și m-am ridicat de pe scaun cu gândul să o sun pe Jessica. În cele din urmă, când am coborât de pe acoperiș, am găsit-o jos, cu sandalele mele în mână. Mi-a spus că își cere scuze pentru încurcătură și că în agitația aia nu a reușit să audă telefonul. Am înțeles că după doar cinci minute s-a întors la mașină, dar nu m-a găsit acolo și că asta a determinat-o să mă caute în vilă.
— Hm...
Aproape că râd când îi aud vocea. Cred că am trezit-o.
— Bună, Jess! Ai dormit bine? o întreb.
— Da și încă aș mai fi făcut-o dacă nu mă trezeai tu, mârâie.
— Bun! E prânzul, mă gândeam că poate vii la mine, îi propun și pun pariu că zâmbește, chiar dacă n-o văd.
— Sunt acolo în juma' de oră, mă anunță.
Închid și arunc telefonul în pat. Mă afund cu capul în pernă și încerc să nu mă simt ridicol. Asta pentru că mă simt vinovată, oarecum, de faptul că am ajuns târziu aseară. Niciodată nu am stat mai mult de miezul nopții undeva. Și apoi mă gândesc că poate a fost un lucru bun și că... nu, nu e bine. Tata i-a interzis lui Kyle, ceea ce înseamnă că nu e ceva ce eu ar trebui să repet. Sunt ridicolă!
În momentul în care Jessica intră în cameră mă opresc din fredonat cântecul meu preferat și îi zâmbesc. Aceasta se aruncă în pat, lângă mine.
— Cum o mai duci? îmi zice.
— Destul de bine, râd.
—Știi ce nu înțeleg?
Își arcuiește o sprânceană și-și dă părul după ureche. Încep să-mi bat încheietura cu degetele și privesc peretele din spatele ei.
— Ce? o întreb, reținută.
— Ce făceai pe acoperiș, singură? Și desculță.
— Nu întreba, o rog.
Zâmbește amuzată și dă din cap. Sigur se gândește la ceva cu totul și cu totul diferit, nicidecum că o căutam pe ea și am dat de un fraier. Dacă nu eram atentă mă alegeam cu un cap spart. Pe gratis!
