Hărțuitorul

Retrăire

Am auzit tipete si desi mi-am pus mainile la urechi, inca le auzeam puternic. Respiratia mi se ingreuna cu fiecare secunda. Priveam fixata pe usa si stiam ca nu mai rezistam mult pana sa ies, sa vad ce se intampla in spatele usii pe care Mike o trantise in urma sa. Venisera doua salvari si inca o masina de pompieri. Auzeam un planset chinuit de durere si am alergat catre usa. Am deschis incet usa ca si cum nu as fi vrut sa deranjez pe nimeni si am iesit incet. Usa de la intrare era bucati, peretii nu mai erau intregi. Totul era negru,cenusiu, iar femeia care plangea era femeia care se ocupa de curatenia sectiei. Era ranita la mana si sangele i se scurgea pe haine incet. Facuse un atac de panica si o alta femeie incerca sa o linisteasca.

M-am uitat in jos cu frica. Printre mobilierul ars,era acolo ,pe jos ,lipit de perete. Se tinea cu mana de umar si respira greu,tusind. Privea catre usa trist si dintr-o data si-a intors privirea catre mine. M-a privit lung si s-a ridicat incet de jos, sprijinindu-se de perete.

S-a apropiat atat de incet de mine, incat m-a facut sa cred ca ma admira treptat cu fiecare centimentru cu care se apropia de mine. Si-a luat mana de pe umar, apoi m-a luat incet de maini. Se uita fix in ochii mei fara a schita nimic. Parea emotionat si desi eu nu eram genul, ma emotionasem si eu, atat de tare incat mainile imi tremurau,respiratia mi se ingreunase,iar inima imi batea cu putere. Pentru o secunda am ramas impietrita,apoi realizand ca este el, mi-am tras rapid mainile din ale lui si l-am imbratisat strans. A facut ochii mari, a zambit larg si m-a imbratisat si el. Cu o mana ma tinea de mijloc si cu cealalta imi apropie capul de pieptul sau. Pret de cateva minute am ramas asa, cu ochii inchisi, lipita de pieptul lui, in bratele lui puternice. Eram imbratisati atat de puternic de parca am fi fost doua flori cu tulpinile incolacite una de alta, atat de strans, incat nimeni din afara nu ne-ar fi putut desparti fara a ne rupe mai intai. M-a sarutat pe frunte si apoi si-a lasat capul pe al meu.

-Nu ai glumit cu partea cu pericolul...

-Dean,ai idee cat mi-ai lipsit?

Toata lumea ne privea, inclusiv Mike, dar nu imi pasa, eram fericita. Apoi am auzit ceva ce urma sa imi strice in totalitate starea de spirit. Printre tipetele femeii si soaptele scarbite ale lui Mike, am auzit o voce ferma:

-Am declarat decesul. Bietul... Nu a mai ramas nimic din el...

L-am dat pe Dean la o parte si am iesit in fuga din sectie. I-am vazut cum il inchideau pe Allan intr-un sac negru. Chipul ii era plin de sange si fata ii era pe jumatate arsa. Am tipat puternic si am alergat catre Allan. I-am dat la o parte si am inceput sa trag de el. Tipam la el din toate puterile, dar nu se trezea. Era mort si era numai vina mea. M-am prabusit in genunchi langa el si am inceput sa plang. Dean m-a luat in brate si m-a ridicat. L-am impins iarasi pe Dean si am alergat catre Mike. Dean era in spatele meu, alergand dupa mine.

-Mike! Unde e Arthur?

-Nu stiu... Jenifer,esti bine?

-Nenorocitul! El a facut asta! El! El a fost!

-Cum poti spune asta?

-Taci! Mincinosule! Tu stiai, nu-i asa?! Stiai! Stiu ca sunteti frati! Stiu ca lucreaza de peste 4 ani aici! Stiu de sotia ta! Stiu de spital! Stiu tot! Tot!

Mike se balbaia si nu stia cum sa o scoata la capat. Eu ii repetam aceleasi lucruri in timp ce imi curgeau lacrimile pe fata, iar Dean m-a prins de mana fix in momentul in care am vrut sa il lovesc pe Mike.

-Jenifer... Arthur e mort... Bomba a fost pusa in servieta lui... Nu el a facut asta. El nu ar face asta! Tu nu il cunosti!

Ramasesem fara cuvinte. Avea lacrimi in ochi si se vedea clar ca il ranisem. S-a uitat la mine lung si a plecat.

-Mike,eu...

-Dintre toti... fix tu... Stii ce?! Lasa...

L-am privit cum pleaca si am inghitit in sec. Dean m-a luat in brate si m-a linistit. Bataile inimii lui erau atat de patrunzatiare, incat ale mele s-au sincronizat dupa ale lui. Era zgomot in jur,dar nu mai auzeam nimic inafara de mici batai rare si respiratia sa.

-Te doare umarul?

-Putin,m-a consultat medicul de pe ambulanta, putina gheata si imi va trece.

-Explozia...?

-Da...

-Imi pare rau..

-Jenifer,nu plange... Nu e vina ta, n-am patit nimic. Heeei,frumoaso,linisteste-te...

-Puteai pati...

-Dar nu am patit! ridica usor tonul inca zambindu-mi bland.

Am plecat din sectia de politie impreuna cu Dean, imediat ce am terminat de scris declaratiile. Am mers la mine acasa si in timp ce eu ma asiguram ca toate geamurile sunt inchise si draperiile trase, Dean a incuiat usa si s-a apucat sa faca cafea.

-Unde iti sunt lucrurile?

-La hotel, le luam mai tarziu. Pff, s-a stricat laptele. Tot nu bei cafea fara lapte? Iti fac un ceai?

-Da,te rog.

Am baut in liniste ceaiul, in timp ce el isi turna a treia ceasca de cafea.

-Nu-ti face bine atata cafea...

-Sunt obosit... Jenifer, ma gandeam, daca tot sunt aici, ce-ar fi sa plecam impreuna de aici? Pur si simplu.

-Cum?! Stai... Nu pot lasa totul asa si sa plec...

-Mergem undeva unde mintea aia criminala sa nu te poata gasi, doar noi doi. Angajam si un detectiv particular... Eu nu te mai las singura. Si care totul? Spune-mi te rog ca nu te-ai casatorit...

-Prietenii,job-ul,casa... Nu m-am casatorit. Nu am mai avut o relatie serioasa...de mult timp.

-Phiu! Deci am cale libera...

-Ce e cu privirea aia?

-De parca n-ai stii...

-Esti nebun!

-Si ce e nou? De ce esti speriata? Fi spontana! Vinde casa, ia ce ai nevoie si plecam de aici. Nu ai de ce sa iti faci griji, nu as lasa sa iti lipseasca niciodata nimic, stii asta.

-Nu cred ca e o idee asa de buna... Ai idee cat am muncit sa am tot ce am acum?

-Ai idee cat am muncit eu?! Si pentru ce?... Daca nu esti cu mine, totul e degeaba, in zadar.

-Dean...

-Nu,Jenifer... Nu e totul cum crezi tu,nu ai mereu dreptate.

-Nu,Dean,eu...

-Scuza-ma...

-Pot sa zic si eu ceva?

-Da...

-Hai sa o facem!

-Poftim?!

-M-ai auzit,Dean, hai sa plecam se aici, plus ca as fi mai in siguranta oriunde altundeva, dar mai intai va trebui sa facem cateva opriri.

-Serios?

-Da!

-Esti incredibila,stiai asta?!

M-a luat in brate si m-a sarutat pe obraz,apoi pe celalalt si s-a oprit in dreptul buzelor. Avea ochii larg deschisi si ma privea profund. Buzele lui erau atat de aproape de ale mele...