Hărțuitorul

O alegere greşită

Era trecut de ora 8pm si imi lipsea atat de mult lumina zilei... Era frig si ploua incet. Am iesit din masina si am fugit pana la usa casei, iar Dean a bagat masina in garaj. In timp ce el ducea bagajele in casa, eu am ramas sa admir curtea. Era spatioasa, gazonul era ingrijit, iar pe langa acel gard alb erau cateva tufe de flori. Dean m-a strigat si am intrat in casa. Interiorul era frumos,decorul nu foarte extravagant, dar extrem de primitor. Mobila era fina, eleganta, iar culorile erau in armonie. M-am intins pe canapeaua maronie si am inchis ochii, dar i-am vazut chipul lui James Roy si m-am ridicat brusc in picioare, ametind.

-Jenifer,esti ok?
-Da...
-Bun, dormim in aceeasi camera sau separat?
-Impreuna...
-Ah! Si a doua dilema: mergem la cumparaturi acum sau mergem maine si acum comandam ceva de mancare?
-Comandam?
-Ok!

A comandat lasagna si am mancat in fata televizorului, imediat ce a ajuns. Nu era nimic interesant la televizor, dar era placut sa stam atat de linistiti, dupa toate tragediile, eram bine amandoi. Incercam sa nu ma gandesc la nimic din ce ar fi putut sa imi faca rau, dar era greu. Toti oamenii aia...ce fel de om poate face asa ceva?. Cuvintele "ne vom revedea" m-au facut sa tremur.

...

Azi se implineau 3 luni de la ziua in care James Roy fusese condamnat la inchisoare pe viata, lucru care mi-a venit spontan in minte. Dean era la munca si trebuiau facute ceva cumparaturi, asa ca m-am hotarat sa ma ocup eu de asta. I-am lasat un bilet pe frigider si am luat masina cea mica si am pornit catre supermarket. Nu prea ieseam singura din casa, nu imi revenisem complet dupa toata povestea aceea,inca aveam cosmaruri, adormeam greu si mereu cand eram singura, imaginatia mea se dezlantuia.

Am lasat masina in parcare si am intrat in magazin. Ceva era ciudat. O masina fusese in spatele meu pe tot parcursul drumului catre supermarket si parcase aproape de mine. M-am gandit ca exagerez, ca sunt paranoica, ca este doar o coincidenta si am intrat in magazin.

Era aglomerat din cauza reducerilor, lucru pe care il detestam in totalitate. Voiam sa gatesc ceva gustos pentru diseara si mi-a luat in jur de 30 de minute sa pun in cos tot ce doream sa cumpar. M-am asezat la coada si ma uitam la televizorul ce era deasupra casei de marcat. Erau ceva stiri plictisitoare,banale, dar ceva mi-a atras atentia. Poza lui James Roy era afisata in dreapta ecranului.

-Mai tare, va rog!
-Nu se poate,domnisoara. Am deranja...
-Mai tare! E important! Va rog...

Casierita a dat televizorul mai tare si am auzit exact lucrul de care ma temeam cel mai tare, evadase din inchisoare. Am inceput sa tremur, voiam sa arunc toate cumparaturile pe jos si sa fug de acolo, dar nu voiam sa atrag atentia asupra mea, cel putin nu mai mult decat o facusem.

Casierita mi-a scanat repede produsele si cat am scos cardul s-a uitat insistent la mine. Mi-am pus cumparaturile intr-o punga de hartie si am iesit cu pasi repezezi din magazin. M-am uitat in stanga, apoi in dreapta si nu era nimeni. Am expirat usurata si am mers la masina. Cautam cheile de la masina in geanta si am simtit cum cineva m-a prins de mana, apoi mi-a pus pana la gura, dar nu ii simteam pielea, ci un pansament aspru, umed. Am dat drumul la cumparaturi si le-am auzit cand s-au strivit de asfalt. Mi-am incordat corpul si am incercat sa scap, dar ma strangea cu putere, cu o forta pe care eu -ca femeie- nu o puteam indeparta, opri sau aplica asupra sa. Incercam sa il lovesc cu mana libera, cu pucioarele, dar nu reuseam, dadeam numai in gol, in aer, fara al nimeri pe el. Incercam sa ma intorc, dar ramasesem fara vlaga, respiratia mi s-a ingreunat treptat si mi-am dat seama ca inhalasem toata substanta aceea care era in pansament. Toata incercarea mea de a scapa, nu a durat mai mult de o fractiune de secunda. Mi s-au inchis ochii fara voia mea si am lesinat.