Hărțuitorul

Soare

Eram moarta?

Murisem?

Oare imi puteam pune intrebari daca eram moarta?

Daca gandeam asa, eram vie, nu?

Era liniste.

Incercam sa aman momentul in care as fi incercat sa deschid ochii.

Eram speriata.

Era cald, placut.

Am simtit o atingere pe mana dreapta. Apoi cineva mi-a sarutat mana si si-a pus mana peste a mea. Era o mana calda, fina, dar in acelasi timp puternica.

Cineva striga dupa un doctor.

Am auzit cateva perechi de pasi venind repede spre mine.

Tremuram de frica.

-Jenifer?

-Jenifer, ma auzi?

Simteam o durere in piept si din reflex am deschis ochii. Langa mine erau 2 barbati si o femeie. Soarele imi intra in ochi si ma chinuiam sa ii tin deschisi. Vedeam in ceata.

Doctorul: -Jenifer?

Eu: -Ma doare rau...

Doctorul: -Injecteaza-i o doza de morfina.

Asistenta: -Imediat.

Dean: -Cum te simti?

Eu: -Rau...

Dean: -Mi-am facut atatea griji...

Ma privea cu ochii lui mari si simteam cum ma inrosesc; eram emotionata si fericita sa il vad. Imi zambea usor si simteam cum o iau razna doar privindu-l. El imi sarutase mana...

Eu: -Imi pare rau...

Dean: -Nu tu trebuie sa iti ceri scuze, ci eu... Iarta-ma ca te-am lasat singura...

Eu: -Nu e vina ta...

Doctorul: -Afara este un politist care doreste sa va ia o declaratie cat mai repede.

Dean: -Trebuie sa se odihneasca.

Eu: -Dean, e ok...

Asistenta: -Ma duc sa il chem.

Doctorul: -Jenifer, pana sa vina politistul, trebuie sa vorbim despre starea ta.

Eu: -Bine...

Doctorul: -Rana a fost adanca, dar spre fericirea tuturor, nu ai fost injunghiata in inima.

Eu: -Asta da noroc!

Dean: -Numai tu o puteai spune asa.

Am inceput sa rad si zambetul mare de pe fata lui Dean ma facea sa ma simt mult mai bine. Doctorul, pe de alta parte, parea incruntat si numai faptul ca vorbea cu mine ma facea sa ma gandesc la lucruri rele.

Doctorul: -Operatia a decurs bine si totul e bine acum. Nu au existat complicatii. Va trebui totusi sa mai stai internata in spital pentru supraveghere.

Eu: -Cat?

Doctorul: -O saptamana daca totul e bine. Acum presupun ca doresti sa stii mai multe despre operatie.

Eu: -Sincer, nu. Daca totul este bine si nu mai e nimic important despre care ar trebui sa stiu, as prefera sa inchidem subiectul cel putin momentan.

Dean: -Doctore, va multumesc! Va caut eu mai tarziu si continuam discutia. Cred ca este prea obosita pentru asta, daca nu va deranjeaza, desigur.

Doctorul: -Ramane asa atunci.

Eu: -Va multumesc!

Doctorul a dat din cap, a zambit si a parasit salonul. In sfarsit eram singura cu Dean. Voiam sa ii spun atat de multe...

Politistul: -Scuzati-ma! Ma numesc Byron Williams. Trebuie sa va iau o declaratie in legatura cu cele petrecute, daca se poate.

Eu: -Pot sa va rog ceva mai intai?

Politistul: -Desigur.

Eu: -Nu vreau sa apar nicaieri.

Politistul: -La ce va referiti?

Eu: -Fara televiziune, ziare etc.

Politistul: -O sa vad ce pot face, deja jurnalistii sunt innebuniti.

Eu: -Sper sa faceti ceva, daca nici voi nu puteti, atunci nu stiu cine ar putea...

Politistul: -O sa fac tot ce pot.

Eu: -Multumesc!

......

I-am povestit politistului absolut tot ce se intamplase. De la primul mesaj la celelalte, de la primele crime la ultimele, absolut tot, inclusiv ceea ce James Roy imi povestise mie. Dupa ce am semnat cateva hartii si politistul mi-a spus ca am terminat cu declaratia, mi-am facut curaj si l-am intrebat daca James Roy era in inchisoare. Dean ma tinea strans de mana si desi ma durea, nu i-am spus nimic, simteam ca el are nevoie de asta mai mult decat aveam eu. Politistul s-a uitat fix la mine si mi-a spus ca este mort. Dupa ce m-a injunghiat, a fost impuscat de 4 ori. Nu a murit pe loc, ci a murit in timp ce astepta sa fie bagat in sala de operatie.

M-am uitat la Dean si zambea intr-un mod in care eu nu il mai vazusem zambind. Era infricosator. Aveam ochii in lacrimi. Eram confuza. Ma simteam usurata, eram mai linistita, dar daca ma bucuram ca el a murit, nu insemna ca sunt o persoana ingrozitoare?

Dean: -S-a terminat... In sfarsit, s-a terminat...

Eu: -Da...

Politistul: -Daca mai aveti alte intrebari...

Dean: -Jenifer?

Eu: -Nu...

Politistul: -Atunci, daca totul este in regula, ma voi retrage. Va multumesc pentru timpul acordat si pastram legatura. Inca mai sunt multe lucruri legate de acest caz care trebuie... finalizate. O zi buna!

Dean: -O zi buna!

.....

-Dean, imi e foame. Am voie sa mananc?

-Au trecut ceva ore de la operatie, cred ca da. Ma duc sa intreb si daca totul e ok, iti aduc ceva de mancare.

-Multumesc!

-Placerea mea.

---

Zilele treceau greu si mancarea proasta din spital ma dezgusta cu fiecare masa pe care trebuia sa o mananc. Dar nu era chiar atat de rau, Dean isi luase concediu si statea tu mine, nu ma lasa sa misc un deget, stresa doctorii si asistentele. Era simpatic foc, imi placea sa il vad ca se stresa pentru mine, ca ii pasa. Era frumos sa am pe cineva langa mine.