Hărțuitorul

Țipete

Rasete,soare,iubire,mangaieri,imbratisari,sarutari...

Ma durea capul ingrozitor si ma simteam slabita. Am deschis incet ochii. Eram intr-o incapere ciudata, intunecata. Ma usturau ochii de la mirosul ascutit de vopsea si ma chinuiam sa ii mentin deschisi. Corpul imi era amortit si libertatea de miscare imi era limitata. Eram legata de un scaun din lemn, de maini si de picioare cu o funie dura,aspra. Am incercat sa rup funiile, dar nu am reusit sa scap, ci doar sa imi fac rani la incheieturi.

Am inceput sa tip din toate puterile si am auzit cum s-a deschis o usa. Am auzit niste pasi apasati apropiindu-se de mine incet. Podeaua cred ca era facuta din lemn, pentru ca scartaia ingrozitor la fiecare pas auzit de mine. M-a luat de gat si mi-a tras capul spre el. Nu ii vedeam fata, dar puteam ghici cine era.

-Ti-a fost dor de mine?

-Asa putin ti-a luat sa evadezi? Nu mai exista gardieni capabili...

-Sau sunt eu prea destept pentru ei.

-Mi-ai dat sms de pe numarul soacrei tale cu care locuiai, cum crezi ca te-am gasit? Nu esti asa destept pe cat crezi tu!

Mi-a dat o palma peste fata atat de tare incat am simtit cum mi-a trosnit maxilarul. Scosesem un sunet ciudat, aproape de un planset si m-am trezit la realitate. Fusesem rapita de un criminal, urma sa fiu ucisa sau torturata, sau ambele. Imi treceau mii de scenarii prin minte si simteam cum raman fara aer. Aveam un atac de panica, diferit de pana acum, ma acapara in totalitate ca si stare si nu intelegeam ce se intampla. Am continuat sa incerc sa scap, sa trag de maini, de picioare, incercam sa scap in timp ce criminalul statea in fata mea. Ma privea, radea si isi dadea ochii peste cap. Mi se inmuiasera picioarele, gleznele si incheieturile ma dureau. Eram speriata. Am inceput sa plang si s-a apropiat de mine. Mi-a mangaiat parul si m-a sarutat pe buze. Incercasem sa ma impotrivesc, dar ma prinsese de gat. Mi-a dat drumul si a luat o sticla cu apa,a deschis-o si a turnat intr-un pahar pana la jumatate. Eram insetata si am baut, chiar daca in acea apa ar fi putut fi ceva, stiam ca oricum nu aveam de ales.

-Spune multumesc!

-De ce faci asta?

-Spune multumesc! a repetat el din nou, tipand atat de tare, incat de frica, mi-am inchis ochii.

-M...m...multumesc...

-Vezi ca se poate? A fost asa greu? M-ai facut sa tip la tine... Off! Cata imaturitate... Nu constientizezi inca situatia? Nu ai ce face. Nu poti scapa, iar daca strigi, nu te aude nimeni, suntem departe de toti, atat de departe incat as putea tipa cu tine... si ghici ce? Nimic!

A inceput sa rada isteric, a urlat din toate puterile "ajutor", apoi s-a uitat fix la mine si a inceput sa rada iar.

-Ai vazut? Daca vrei, tipam impreuna, dar nu cred ca vrei sa obosesti de ziua ta.

-Ziua mea? In cat...

-La multi ani!

-Ziua mea...

-Multumeste-mi!

-Esti nebun!

-Ultima sansa.

-Multumesc! am spus eu pe un ton sictirit, uitandu-ma in tavan.

Chiar era ziua mea de nastere... Ce mod macabru de a-mi petrece ziua... Ce repede trecuse timpul. Trebuia sa ma gandesc la un mod de a scapa de aici. Cu forta nu puteam, trebuia sa fiu isteata, sa ma gandesc la o modalitate de a-l face sa imi dea drumul de aici, dar mai intai trebuia sa aflu pur si simplu de ce.

-De ce?

-Ce anume?

-De ce m-ai rapit? De ce m-ai terorizat? De ce m-ai hartuit atat de mult timp?

-Nu stii?

-Nu.

-Ma mir. Ar trebui!

-Spune-mi macar...

-Iti amintesti mesajul meu? Primul.

-Rochia albastra...

-Sunt impresionat! Ai o memorie foarte buna.

-Multumesc,cred...

-Merge si asa. Cu o memorie asa buna, ar trebui sa iti dai seama despre ce este vorba. Cu cateva luni inainte sa primesti acel mesaj, ai facut tu ceva ce mi-a declansat dorinta asta de a te vana.

-De a ma vana?

-Ce credeai ca fac?

-Nu stiu...

-Draga mea, eu te-am vanat, dar stii de ce?

-Nu...

-Pentru a ma razbuna!

-Nu stiu de ce!

-Ba stii! Ai o memorie buna! Gandeste-te! Aminteste-ti! Poti!

-Nu pot! Nu stiu! Da-mi drumul!

-Esti prea agitata, nu imi place. Cum sa iti dau drumul? Tu crezi ca am muncit atata degeaba? De ce crezi ca te-am rapit abia azi? Am asteptat sa vina ziua ta, sa fie memorabil.

-Memorabil?

-Pentru mine,desigur.

-Da-mi drumul...

-Ma intreb ce face iubitelul tau...

-Sa nu indraznesti!

-Ah! Acum te infurii?! Cam mult tupeu pentru cineva in situatia ta!

-Stai departe de el!

-Ca altfel ce?! In cazul in care nu ai observat, esti cam ocupata. Nu poti face nimic sa te salvezi pe tine, ce sa mai zic sa faci ceva pentru a-l salva pe el. Oricum, probabil nici nu si-a dat seama ca lipsesti. Probabil e fericit ca a scapat de tine! Cine n-ar fi?!

Am tacut. Ma rugam ca Dean sa nu ma caute. Ma rugam ca nenorocitul sa aiba dreptate si Dean sa uite pur si simplu de mine. Voiam sa traiesc, nu voiam sa mor si urma sa lupt pentru asta cu toata vlaga pe care o mai aveam in mine, dar nu voiam ca Dean sa fie in pericol. Mi-as fi dat pur si simplu viata pentru el, daca as fi stiut ca el nu va pati nimic. Eram epuizata, lucru care ma demoraliza atat de tare... As fi vrut sa tip, dar nu mai puteam. As fi vrut sa fac atat de multe lucruri, nu vroiam sa se termine asa. Eram prea tanara sa mor in felul asta. Nu voiam sa se termine aici. Incercam sa imi dau seama despre ce vorbea James Roy, dar nu reuseam. Nu imi aminteam sa fi facut nimic atat de grav in cat sa atraga dupa sine asemenea consecinte.

S-a indreptat catre un dulap, a luat de acolo o seringa si o sticluta si s-a apropiat de mine. A umplut seringa si mi-a infipt acul in picior. Era dureros si simteam cum adorm incet.

-M-ai...drogat...