Hărțuitorul

Inima

Iesisem in sfarsit din spital, dupa mai mult de 3 saptamani de plictiseala si mancare proasta. Eram inca slabita, dar eram bine. Totul avea sa revina la normal. Dean m-a luat in brate si m-a urcat in masina. M-a sarutat si a urcat si el. A observat ca aveam ochii in lacrimi si m-a intrebat ce am.

-Am facut ceva gresit?

-Nu, din contra...

-Atunci?

-Sunt norocoasa.

-De ce? Ah! Cat imi place zambetul asta al tau... E placut sa te vad zambind.

-Tu...

-Eu?

-Da... Si o sa ma vezi mereu zambind, pentru ca asta e efectul tau asupra mea!

-Jenifer, eu sunt cel norocos!

Bine inteles ca m-am inrosit din cap pana in picioare. Era atat de placut sa stiu ca totul urma sa fie pur si simplu bine. Desi in ultimul timp devenisem paranoica. Ma simteam putin ciudat. Toata viata imi dorisem sa am parte de o aventura, ca viata mea sa fie la fel ca un film sau ca un roman de succes... Dar imi dorisem gresit. Nu ma gandisem niciodata ca aceasta dorinta ascunsa a mea, ar fi putut avea astfel de intorsaturi... Singurul meu prieten bun, ramas in viata, era Dean. El chiar era totul pentru mine. El era finalul meu fericit si era tot ce aveam nevoie sa supravietuiesc. Il iubeam atat de mult si numai faptul ca ma privea, ma facea sa tremur, sa ma inrosesc... Eram indragostita pana peste cap si nu cred ca mai simtisem vreodata ce simteam in momentul asta.

...

M-am trezit putin peste ora 10am si ma simteam odihnita atat cat trebuia. M-am ridicat din pat si am observat ca pe noptiera era o scrisoare si un trandafir rosu. Am deschis scrisoarea si citeam randurile in timp ce miroseam parfumul dulce al florii.
"Buna dimineata, raza mea de soare! Stiu ca e putin deplasat ce incerc sa fac, dar sper sa imi iasa. Nu sunt cel mai romantic barbat, dar pentru tine voi incerca mereu (tine-mi pumnii stransi, am nevoie). Urmeaza petalele de trandafir si citeste scrisorile pe care ti le-am lasat in cale. Te sarut!"
Ma simteam ca o adolescenta care a dat de iubire pentru prima data in viata ei. Simteam fluturasi in stomac si mai aveam putin si incepeam sa sar in sus de fericire. Am iesit din camera incet si la mica distanta intre ele, erau scrisori imprastiate.
"Stiu ca nu ti-am mai spus pana acum, dar in tot timpul in care nu am fost unul langa altul, gandul meu a fost mereu la tine. Am incercat sa te uit, dar nu am putut si ma bucur!"
"Mai stii cum incercai sa ma convingi sa nu vin la tine? Tu imi cereai imposibilul. Stiind ca esti in pericol, sa nu fiu langa tine, e ca si cum cineva mi-ar pune un pistol la tampla."
"Nu imi dau inca seama cum am putat sta atat de mult timp departe de tine. Nu ar fi trebuit niciodata sa ma indepartez de tine, asta a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o vreodata."
"Mi-a fost dor de tine in fiecare zi si nu mai vreau sa fiu departe de tine in veci."
"Esti singura persoana care ma poate scoate din minti si in secunda urmatoare sa vreau doar sa te tin in brate. Imi e greu sa descriu in cuvinte ceea ce simt pentru tine; dragostea se simte pur si simplu. Te iubesc! "
"Iubirea mea, bate de 7 ori in usa si deschide-o incet (foarte incet, te rog!!)."
Am batut de 7 ori in usa de la bucatarie si am deschis-o foarte incet, asa cum Dean m-a rugat. Cand s-a deschis in totalitate, l-am vazut pe Dean in fata mea, imbracat intr-un costum negru ce arata superb pe el sau el in costum... Statea in genunchi in fata mea, sau ma rog, statea in pozitia aceea clasica in care un barbat cere o femeie. Parul ii arata superb... Camasa nu era catusi de putin sifonata si ma bucuram atat de tare ca nu purta cravata sau papion; ma cunostea atat de bine... Se uita fix in ochii mei si abia observasem cutia mica si neagra din mana lui.
Cutia era deschisa si in interiorul ei nu era altceva decat un inel superb din aur alb cu un diamant in forma de inima. Tineam in brate cei 7 trandafiri pe care ii lasase cate unul la fiecare scrisoare si ma bucuram atat de tare ca nu aveau spini. Eram foarte emotionata si faptul ca il vedeam si pe el la fel de emotionat, ma mai linistea putin. Am ramas amandoi tacuti. Parea sa nu isi gaseasca cuvintele si desi poate nu ar fi trebuit sa ii stric momentul, am vrut sa il ajut.
M-am asezat im genunchi in fata lui, lasat trandafirii jos si mi-am lipit mainile delicat de obrajii lui rosii. Statea nemiscat si ma privea uimit.
-Dean, te iubesc!
-Si eu te iubesc! Vrei sa fii sotia mea?
-Mai mult ca orice!
-Asta e un da?
-Da!

Mi-a pus inelul pe deget si m-a tras pe el. A lasat cutiuta jos, m-a sarutat si m-a cuprins cu bratele. Cred ca era cel mai dulce sarut al nostru, cea mai frumoasa si sincera imbratisare a noastra si cele mai cristaline lacrimi ale mele.
Ma intrebasem de ce a ales sa ma ceara fix in bucatarie, dar apoi am inteles. Pregatea micul dejun pentru noi: clatite americane cu sirop de capsune si ceai de portocale si scortisoara cu lapte. Pe masa era o sticla de sampanie scumpa si o vaza cu apa probabil pentru trandafirii mei rosii. Inelul era exact masura mea si arata de mii de ori mai frumos pe mana mea. Eram incantata, extaziata, necontrolabil de fericita.
In sfarsit totul mergea exact cum imi doream eu. Era perfect! Viata mea devenise finalul unui basm si un inceput pentru o noua poveste, una de iubire: viata mea alaturi de el.

.......... Sfârşit! ..........