Hărțuitorul

Gelozie

Faith statea incruntata cu ceasca in mana si se uita spre geam. Dean parea plictisit si cand am intrebat unde a disparut James, el mi-a spus ca i s-a facut rau. Femeia ne-a rugat sa plecam si ne-am grabit spre usa de la intrare.
Am urcat in masina si am pornit la drum. Era racoare si tremuram. Hainele mele erau in valize pe undeva si mi-ar fi fost greu sa gasesc ceva. Dean mi-a intins hanoracul lui si l-am imbracat repede, apoi mi-am pus centura de siguranta.
-O sa se incalzeasca imediat. Unde mergem acum?
-Unde vrei tu... Nu mai am alte destinatii.
-Atunci mergem acasa. O sa iti placa sau cel putin sper. Oricum, vreau sa modificam pe acolo, impreuna, ce zici? Vreau sa fie totul perfect.
-Suna perfect!
Mintea imi era la acea usa diferita din casa Amandei Rhonson. Ar fi putut fi orice acolo, chiar si o banala camara, dar cand am pus mana pe clanta am avut un sentiment de neliniste, ceva nu e era bine. Dar ce as fi putut face? Desi, acum parca regretam ca nu am spus nimic despre usa, ca nu am intrebat-o pe Faith ce era acolo,probabil pentru ca ma temeam sa aflu. Frica ne controleaza de multe ori si ajungem sa renuntam la multe lucruri pe care dorim sa le facem sau sa le spunem,pur si simplu. Era ceva ciudat si la James Roy. El nu parea afectat de moartea Amandei, poate ca nu se intelegeau, dar cand iti vezi sotia ca sufera dupa moartea mamei sale, nu suferi si tu? Cuvintele lui imi rascoleau mintea: "Sotia mea trece printr-o perioada foarte grea.", dar el nu era afectat, parea mai deranjat de faptul ca eram la el in casa. A reactionat ciudat cand a auzit de mesaje si se vedea clar ca era nervos. Dean a spus ca plecase pentru ca i se facuse rau, dar de ce i se facuse rau? Parea ca ascundea ceva si desi trebuia sa aflu mai departe despre ce era vorba, nu voiam sa ma intorc acolo si nici nu mai puteam. Am fi fost prea departe si nu voiam sa il supar pe Dean. Fiind asa departe, trebuia sa fiu bine,in siguranta, fericita.

...

Dupa ore de condus, am insistat sa ne oprim la un hotel, oboseala lui ma ingrijora. Am coborat din masina si in timp ce mergeam spre receptia hotelului, Dean a ramas sa parcheze masina. Hotelul era mare, cu peste 10 etaje si desi apareau pe el 4 stele, exteriorul arata banal. Receptia hotelului era insa luxoasa, plina de obiecte decorative in nuante argintii si aurii. Mobila din lemn era lacuita si intr-o stare foarte buna, la fel ca acea canapea neagra din piele, ce parea a fi foarte incapatoare. Un domn intr-o uniforma albastra m-a intrebat de bagaje si i-am spus ca vor ramane in masina, dooarece stateam doar 2 nopti pentru a ne odihni si am intrebat daca au vreun magazin de haine in hotel. Mi-a aratat directia in care era magazinul, s-a scuzat si s-a retras respectuos, neintorcandu-se cu spatele la mine. M-am indreptat catre receptie si dupa acel birou incantator, era o femeie frumoasa care zambea fals. Era bruneta, cu ochii verzi, inalta si slaba, iar parul ei lung ii accentua trasaturile frumos definite. Era imbracata sumar, si parea ca atrage toate privirile asupra ei. Am luat cheile de la o camera de doua persoane, la etajul 6 si am urcat cu liftul pana acolo, dupa ce am rugat-o pe femeie sa ii spuna lui Dean unde ma aflu.
Trecusera mai mult de 15 mimute si eram ingrijorata. Am incuiat camera si am coborat pe scari ca sa nu mai astept liftul care parea a fi blocat la etajul 3. Am coborat rapid scarile in timp ce imi cream in minte tot felul de scenarii bolnave.
Cand am ajuns jos, era langa receptie,vorbind cu femeia bruneta. Am ramas pe loc si ii priveam suparata. Eu eram ingrijorata si el radea in siguranta cu acea femeie. Ea clipea des, il atingea pe brat, chicotea si zambea incontinuu, in timp ce el doar zambea. Dar vorbeau...statea si vorbea cu ea in timp ce stia ca eu il asteptam. Eram geloasa, un sentiment ingrozitor pe care nu il mai simtisem de atata timp. Dar normal ca eram geloasa, il iubeam, voiam sa fie doar al meu, sa imi acorde atentie numai mie, sa fiu singura femeie care sa existe pentru el, sa nu trebuiasca sa ma gandesc ca intr-o zi il voi pierde asa cum l-am pierdut pe Alexander. M-am intristat dintr-o data si nu stiam ce sa fac. Puteam sa stau acolo, sa ii privesc, sa astept sa ma observe, puteam sa intervin sau sa ma intorc in camera. "Fiecare actiune are si o reactiune", imi tot repetam asta in minte in timp ce stateam pe loc cu gandul de a interveni.

Dean: -Jenifer?

Eu: -Dean,te cautam, credeam ca s-a intamplat ceva, eram ingrijorata...

Dean: -Scuza-ma... Nu mi-am dat seama...

Femeia: -Deci cum spuneam, etajul 6, camera 36, ultima pe dreapta.

Eu: -Vad ca esti ocupat, imi pare rau ca v-am deranjat, ma duc in camera...

Femeia: -Stati linistita.

Eu: -Serios, nu crezi ca esti cam indrazneata?

Dean: -Jenifer...

Eu: -Ah,normal...

Femeia: -Doamne... Dar vad ca te simti amenintata!

Dean: -Anne, te rog sa incetezi!

Eu: -Te crezi mult superioara mie, nu-i asa? Daca fantezia asta te ajuta sa dormi, nu am nimic impotriva.

Barbatul: -Domnisoara Anne, ce este cu comportamentul acesta!? Ve-ti fi penalizata si sper sa fie ultima oara cand imi aud urechile asa ceva. Va rog sa o scuzati, pentru a se revansa, domnisoara Anne va plati masa din seara asta de la restaurantul hotelului, bucatarul este foarte bun si deloc nepoliticos!

Femeia: -Imi cer scuze...

Eu: -Sper sa fie ultima oara. Hotel de 4 stele cu asa personal... Mare pacat! Ii scade din buna impresie pe care mi-am facut-o, cu mult.

Barbatul: -Va asigur ca voi remedia aceasta problema.

Dean: -Sa mergem,draga mea!

Barbatul: -O zi frumoasa! Si imi cer inca o data scuze pentru incident!

Femeia privi in jos rusinata, in timp ce barbatul, probabil managerul hotelului, ii facea morala in urma noastra, ca unui copil mic. Am intrat in camera si m-am descaltat. M-am pus in fata geamului, cu mainile pe caloriferul caldut si priveam pasarile cum zboara printre copaci. O lumina puternica m-a orbit pentru cateva secunde si m-am dat intr-o parte.