Da-mi jurnalul inapoi!

48 4 2
                                        

Merg de ceva vreme si simt ca sunt urmarita. Ajung la intrarea unei paduri care se spune ca e bantuita, baliverne ca intotdeauna.

-Offf! Deja devine plictisitor! Iesi odata afara! tip stiind ca el ma aude.

-Trebuie sa mai faci si tu putina miscare din cand in cand. apare in fata mea facandu-mi cu ochiul. Are parul la fel de ciufulit ca de fiecare data cand il vad, blugi negri si un hanorac simplu gri.

-Da-mi-l inapoi. spun calma uitandu-ma in ochii lui.

-Ce sa iti dau? imi arunca un zambet fermecator si se apropie de mine.

-Ceea ce mi-ai luat. spun dandu-mi ochii peste cap cand mi-a zambit.

-Eu nu am nimic. imi intinde mainile ca un copil mic cand ii se cere sa arate ce are in maini.

-Stii foarte bine ce mi-ai furat. spun calma infruntandu-l.

-Ce cuvant urat "furat". Eu nu am furat nimic.

-Pot sa imi vad prinzatoarea pe mana ta. o avea prinsa la incheietura mainii drepte.

-Asta? Iti sta mai bine fara ea.

Tocmai atunci incepuse sa bata vantul iar parul imi intrase in ochi. Cand sa il dau deoparte Derek era in fata mea, foarte aproape de fata mea, ii puteam simtii respiratia pe fruntea mea. M-am dat cinci pasi in spate insa m-am lovit de un copac iar trupul meu era strivit intre trupul lui Derek si trunchiul lui.

Nu il puteam privii in ochi, imi era prea teama ca ii cedam asa ca privirea mea era in pamant.

-Uite-te la mine. imi soptea usor la urechea stanga insa eu nu i-am raspuns.

-Am spus sa te uiti la mine! imi lua barba si imi ridica fata spre a lui, ochii lui albastrii erau intunecati acum insa la fel de frumosi.

-Lasa-ma in pace! Nu ti-a ajuns cat ti-ai batut joc? Vrei sa ma vezi distrusa de tot? tip cu lacrimi in ochi uitandu-ma la el insa imaginea lui se intetoseaza, ochii fiindu-mi inundati de lacrimi.

Ma ia in brate si ma strange tare, plimbandu-si o mana in parul meu iar cu cealalta tinandu-ma tandru lipita de el. Eram obosita dupa atata mers si plans sa mai lupt cu el, in plus se simtea bine sa fi tinuta in brate.

-Ai vrea sa il cunosti? ma intreaba Derek pe un ton sec.

Se pare ca nu ii place de "el". S-ar putea ca si ceilalti sa simta la fel? Defapt sa nu il placa si atunci cand le-au ranit pe fete au facut-o din cauza lui?

-Nu cred ca sunt pregatita pentru asta inca.

-El vrea sa te cunoasca acum.

-El sa isi puna pofta-n... nu am terminat propozitia ca o batista urat mirositoare mi-a acoperit nasul si gura. M-am zbatut cat de tare am putut dar nu a fost de ajuns, el era prea puternic. In cateva secunde am lesinat auzind doar "Imi pare rau, imi pare sincer rau..."

O viata neobisnuitaPovești de care să fii obsedat. Descoperă acum