O viata neobisnuita

Ochii albastrii

Am ajuns la spital si o asistenta draguta s-a ocupat de mana mea.

-Cum ai reusit sa iti rupi mana asa? spune asistenta ingandurata.

-Sa spunem doar ca m-am luat la bataie cu cineva mult mai puternic ca mine. ii zambesc si imi intorc privirea spre Adam.

Isi da seama unde ma uit si incepe sa rada. Ma mai tine putin sa imi explice cum se schimba bandajele si ne conduce spre iesire.

-Vreti sa va duc acasa? intreaba Adam prietenos.

-Ce s-a intamplat cu marele si raul Adam? Seful celei mai dure gasti de pe aici? intreb gesticuland caraghios.

-Era doar o masca. spune Adam cu un zambet strengaresc pe fata, apoi se uita la Ralu si ii da un mic pupic pe obraz.

-Da vrem sa ne duci acasa ca e foooarte mult de mers pe jos. spune Deni cu o voce obosita.

Urcam cu totii in masina lui sport si , probabil foarte scumpa si ajungem in 5 minute la blocurile noastre ponosite si vechi.
In fata blocului nostru sta o motocicleta neagra lucioasa si pe banca un baiat cu geaca de piele neagra. O vad pe Deni alergand la el si luandu-l in brate, el raspunzand bucuros imbratisarii.

-Scuze ca am intarziat dar nu am crezut ca o sa dureze atat. se scuza Denisa cu niste ochii mari de catelus.

-Nu-i nimic. zice el cu o voce dulce, evident induiosat de ochisorii rugatori ai Denisei. Dupa voce imi dau seama ca e Nick, insa nu am stiut ca are un motor...

-Hei nu ne-ai spus ca azi e intalnirea voastra. spune Ralu cu un zambet larg pe fata.

Nick se intoarce spre noi si da cu ochii de Adam care o tinea pe Ralu de mana. Timp de o secunda se privesc intens si parca fac schimb de replici telepatic.

-Va cunoasteti? intreb eu confuza.

-Nu prea...doar ne-am mai vazut pe aici, pe acolo. raspunde Nick pe un ton ciudat...mi-am dat seama ca minte.

-Hei eu sunt Adam, incantat de cunostinta. spune Adam intinzandu-i mana.

-Nick...deasemenea. spune Nick prinzandu-i mana, insa ii era stransa foarte tare de catre Adam, semn ca era ceva rivalitate intre ei.

Ma uit la fete si vad ca eu sunt singura care observa fulgerele din ochii baietilor.

-Deci.. esti gata? o intreaba Nick pe Deni mergand spre motor.

-Dap. raspunde Deni si se urca in spatele lui Nick pe motor. Ceau fete! ne face cu mana in timp ca motorul porneste si paraseste blocul.

-Ok deci vrei sa mai ramai la o limonada de casa? il intreaba Ralu pe Adam, acesta acceptand fara sa mai stea pe ganduri.

Ii vad urcand si intrand in apartamentul ei. Am ramas singura si m-am gandit sa ma duc sa ma intind.

Din nou acea umbra se apropie, insa incerc sa nu ma sperii, sa fiu curajoasa sa vad ce vrea.
Ochii de un caprui intens si pal ma studiaza intens in timp ce eu incerc sa imi dau seama cine ar putea fi.
Acum ochii se uita la mine si se apropie cu pasi mici, da sa iasa la lumina si....
M-am trezit. Offf exact atunci cand puteam afla cine era necunoscutul din cosmarurile mele!!!

E ora 3 dimineata iar eu nu mai am somn, ce sa fac acum? Merg incet spre geam si il deschid, lasand aerul rece sa ma calmeze. Imi las capul sa imi cada pe umar si ceva de jos imi atrage privirea...erau doi ochi albastrii luminosi ce ma priveau, ma frec la ochi in speranta ca ceea ce vad sa nu fie o plasmuire a imaginatiei, iar cand ma uit din nou nu mai erau...deci poate chiar mi-am imaginat.
Cred ca ma pun inapoi in pat.