O viata neobisnuita

O noua eu

*vreau sa schimb perspectiva narativa pe moment, de acum sunt autor nu personaj*

-Bravo draga mea! o imbratiseaza Marcus pe Maria. Cum te simti acum? avea un zambet urias de satisfactie pe chip.

-Nu cred ca l-am vazut pana acum asa bucuros. sopteste Adam lui Nick.

-Taci ca ne aude! il inghionteste Nick in coaste.

-Cat ar trebui sa le ia pana sa se trezeasca? isi intreba Maria tatal dupa ce o lasase din imbratisare.

Nick si Adam luasera trupurile neinsufletite ale fetelor si il priveau pe Marcus. Acesta le facu semn si il urmara prin fabrica parasita pana la o camera ingrijita, cu paturi noi si asternuturi curate.
Maria se apropie usor de fete si le mangaie obrajii usor, cu afectiune, insa fara a arata vreun sentiment pe chip.

-Dat fiind ca ele nu sunt asa speciale ca tine le va lua un timp, aproximativ 10 ore. raspunde Marcus.

-Lasati-ma singura cu ele! spune Maria si toata lumea iasa din camera.

Maria sta nemiscata ceva vreme, fata ei ramanand inexpresiva ca inainte. Analizeaza camera si vede o oglinda mare. Intr-o clipita este in fata ei privindu-se. Tricoul ei era patat cu sange, labutele albe fiind acum un rosu stins, pantalonii negrii erau maronii in genunchi din cauza prafului de pe podeaua fabricii iar parul ei era ravasit. Isi privi atenta ochii care acum erau rosii sangerii si pielea alba si perfecta. Nu se putea recunoaste, era altcineva in oglinda.
Atinse oglinda care se crapa la contactul cu degetele ei. Tocmai descoperise ca era de o suta de ori mai puternica ca inainte si ii placea asta. Un mic zambet ii aparu pe buze. Era frumoasa, mult mai frumoasa ca inainte.
Maria isi dadu seama ca nu mai e Maria, nu mai e fata aceea fragila si antisociabila ca acum 10 minute, acum era frumoasa, puternica si facea parte dintr-o familie faimoasa, cu influenta si trebuie sa se adapteze.
Dintr-o data se aude cum usa se deschide usor si niste maini mari ii se aseaza pe umeri.

-Cum e? Cum ti se pare nemurirea? intreaba Marcus uitandu-se in oglinda la fiica lui.

-Interesanta. raspunde Maria fara pic de emotie in glas.

-De acum nu mai esti Maria, un muritor de rand care se vestejeste odata cu trecerea timpului, esti un vampir cu sange nobil, cineva cu rang inalt, esti o printesa.

Dintr-o data se aude miscare din paturile în care erau asezate prietenele ei. Chipurile lor s-au schimbat, nici ele nu mai erau ce au fost odata, erau mai frumoase, pielea lor fara cusur iar parul lor avea nuante mai vi. Raluca era prima care deschise ochii, niste ochi rosii ca sangele. Se uita curioasa prin camera, apoi la mainile ei, se examina în detaliu.

-Hmmm, ciudat... Raluca își examina pieptul, nu mai e nevoie sa respir! spuse cu un zambet mare pe fata, lasandu-si la vedere coltii.

Denisa se ridica usor în fund si o privi curioasa pe Maria.

-Nu e chiar asa rau dupa ce a trecut partea cu muscatul. spuse Denisa cu un zambet rautacios pe fata.

-Presupun ca acum iti suntem loiale, nu? spuse Raluca uitandu-se atenta la Maria.

Denisa, urmata de Raluca, ingenunche in fata Mariei.

-La ordinele tale, Stapana! spusesera fetele la unison.