O viata neobisnuita

Adevarul gol golut

M-am schimbat de hainele ude si m-am trantit in pat. Eram pe jumatate adormita insa nu voiam inca sa dorm, ma holbam la inel.

-Are puterea de a apara vampirii de lumina soarelui...imi spun incet. "Am mai auzit de asa ceva in serialul ala...Jurnalele Vampirilor insa inelele lor erau vrajite! Offf, la ce prostii ma gandesc si eu acum!" imi spun si imi trag plapuma peste cap. Facand asta i-am dat ocazia somnului sa ma imbratiseze bland.

-Unde sunt? Aaa...e clubul de alaltaseara...

Ii vedeam pe Adam si Nick povestind cu un tip cu parul negru ca noaptea si haine inchise la culoare... parea asa cunoscut... "Stai! Cand am ajuns la baie?"

Incerc sa ma concentrez pe discutia lor insa mi-e imposibil...e ca si cum tipul cu parul negru ca noaptea nu ma lasa sa ascult. Imi intorc capul spre el si il vad, ii vad ochii, erau...

-Albastri!!! m-am trezit tipand.
"Nu pot sa cred! L-am vazut in club si am uitat de el? Stai putin..."

Imi iau repede telefonul si dau un mesaj... si primesc:
-Mariiiia...e 5 dimineata!! Si nu nu te-am vazut vorbind cu nici un baiat...doar cand ma gandesc ma ia durerea de cap. Pot sa adorm la loc acum?

"Ma gandeam eu" imi spun si ma intind din nou. Somnul ma prinde pe neasteptate.

Aceeasi padure intunecata si umeda ca in cosmarurile de demult.
-Nu ne-am vazut de mult nu? voceea infricosatoare de barbat ca data trecuta.

-Cam da, incepeam sa ma bucur de visurile linistite de dinainte. am inceput sa imi dau seama ca nu ma mai temeam de el.

-Ce zici de data asta stam mai mult de povesti? acum ca ma gandesc bine nu e asa inspaimantator , poate e doar subconstientul meu ce vrea sa imi spuna ceva.

-Ok.

-Ia loc atunci. spune asta si ma trezesc intr-o camera mare in stil vechi, era o biblioteca uriasa.

-Wow. Pot sa dau o tura pe aici? intreb minunata de cartile vechi.

-Sigur. spune si vine in urma mea, incerc sa imi dau seama daca l-am mai vazut pana acum.
Era un tip de vreo 35 ani, parul brunet sters iar ochii caprui pal...culoarea aia!!!

-Pot sa te intreb ceva? Culoarea ochiilor tai e naturala?

-De ce mai intrebi daca poti intreba cand tu intrebi fara aprobare? intreba el amuzat. Nu, asa ii am de la nastere, seamana cu ai tai nu crezi?
"Ai mei?"

Ma duc in fata primei oglinzi si arunc o privire. Nu erau ca ai lui insa si ai mei aveau o culoare ciudata.

-Semeni mult cu mama ta stii? imi spune cu o nostalgie in glas.

-De unde o stii pe mama? intreb putin speriata.

-Nu asta conteaza acum. Se pare ca ai facut niste descoperiri interesante si ai banuieli asupra celor 3 baieti din viata ta si a celorlalte prietene ale tale, gresesc? intreaba cu un zambet de satisfactie cand imi observa expresia.

Ma asez si eu pe un scaun si ma uit la el in ochi, imi dau seama ca nu minte.

-De unde stii?spun foarte calma, nici nu imi pot da seama de unde atat calm

-Lasa asta, daca iti spun ca banuielile tale sunt reale ce spui? imi spune studiindu-mi reactia.

Asta fac si eu...pana cand inelul sau imi atrage privirea. Era din Aquamarin cu un corb peste piatra.
Mi-a vazut privirea goala si a dat sa imi ieie mana insa m-am indepartat.

-As spune ca ar trebui sa fiu mai atenta la persoanele din jurul meu. Si baietii au bijuterii cu Aquamarin nu? Probabil Adam la cercelul din urechea dreapta iar Nick la lantul pe care il ascunde sub tricou. Vreau doar sa stiu...tipul cu parul brunet si ochii albastrii unde are piatra?

-Bravo! spune aplaudand. Se vede ca esti fata Ninei, ai acelasi tip de gandire ca ea. Sunt mandru de tine. spuna luandu-mi mainile in ale lui. Tipul se numeste Derek, cat despre bijuterie...la mana ta dreapta. spune uitandu-se la inelul meu.

-Adica cel care... fac ochii mari si imi duc mana la gura amintindu-mi totul din seara aceea inclusiv sarutul.

Deeeeci cum vi se pare? Va puteati imagina ceea ce urma sau sunt chiar asa de imprevizibila?