O viata neobisnuita

Despartiri dureroase partea II

Raluca nu iesise din apartament toata ziua...nu puteam sa merg la ea, stiam ca dorea sa fie singura insa vroiam sa ii fiu alaturi.

Raluca a stat toata ziua in pat, holbandu-se la tavan, fara sa se gandeasca la ceva anume. Seara se ridica si facu un dus apoi isi verifica telefonul...nenumarate apeluri si mesaje de la mine si Denisa si doar un mesaj de la Adam in care isi ceru scuze. Isi arunca telefonul in pat si isi lua o rochie rosie, scurta si mulata si iesi in oras, asa se relaxa ea, la un pahar de Jack Daniels atragand privirile baietilor dar fara sa raspunda niciunuia.

-Salut frumos-o! se bagase in seama un baiat dragut blond, cu ochii caprui si pistrui abia vizibili. Era imbracat intr-o camasa albastra deschis si blugi simpli.

-Salut! raspunse Raluca neinteresata.

-Suparata? ii cauta tipul privirea.

-Nu e treaba ta, dragule.

-Eh haide...doar o seara, o sa ne distram amandoi! tipul ii prinde o suvita de par si se joaca cu ea.

-Dezgustator! ii da peste mana si iasa din club.

In timp ce se plimba o cuprinde un sentiment de racoare, frica...era urmarita. Incepe sa isi grabeasca pasul insa la fel face si urmaritorul ei. Speriata, incepe sa alerge pana se loveste de ceva tare si pica, insa fiind prinsa in momentul cand trebuia sa atinga pamantul. Urmaritorul se sperie si o ia pe o alee laturalnica.

-Esti bine? intreba cel care a prins-o, o voce atat de cunoscuta si dureroasa pentru ea.

-Da dar de cand fac vampirii acte de caritate, sau acum vrei sa ma musti? spuse Raluca confruntandu-l si privindul direct in ochi.

Ochii lui aratau ingrijorarea insa Raluca stia ca totul se terminase intre ei. Minciuna era ceva ce ea nu suporta, orice dar nu minciuna, iar Adam a mintit-o mult si bine, fara macar a schita vreun semn ca mintea, a mintit perfect!

-Nu, daca voiam sa o fac erai de mult muscata, erai plina mai exact de muscaturi. Esti singura pe care as pastra-o in viata. da sa ii mangaie obrazul dar Raluca se fereste.

-De ce? Sa te joci mai mult cu ea? Nu multumesc, prefer sa fiu violata decat sa ajung tarfa ta de sange.

-Eee cineva e artagoasa aici! defapt pe Adam il durea comportamentul ei insa nu putea sa ii arate asta, nu putea sa se desparta de ea cu lacrimi, el nu era asa.

-Artagoasa nu, nervoasa da, atat de nervoasa incat nici nu vreau sa te mai vad. isi pastra asa de bine calmul...inauntrul ei era doar foc, suferea mult insa nu vroia sa o arate.

Raluca il ocoli si isi vazu de drum, cu greu abtinandu-se sa nu planga. Lua un taxiu si veni direct la noi, trantindu-se la pieptul meu plangand. Denisa, care era in bucatarie facand briose, veni si se puse langa noi aducand si multe multe briose. Raluca ne povesti tot ceea ce se intamplase indopandu-se cu briose. Toata seara a fost dedicata noua si suferintei noastre. Briose, pijamale calduroase, perne pufoase si multe briose cu ciocolata. Seara cand fetele au adormit mi-am notat tot in jurnal, toata suferinta traita de noi. Aveam un sentiment ca o sa ne mai vedem cu ei si atunci nu o sa mai aiba nici un avantaj. Mi-am pus cheita inapoi in prinzatoare si m-am pus si eu in pat.