O viata neobisnuita

Despartiri dureroase - partea I

Dupa ce fetele au plecat acasa am ramas doar eu cu Derek...singuri...

-Am atatea intrebari sa iti pun...spun uitandu-ma in ochii lui.

-Stii ca nu iti pot raspunde. imi spune cu un zambet chinuit.

-Atunci iti pun intrebari legate de noi nu de el. spun hotarata.

-Intrebari legate de noi? raspunde Derek confuz.

-Exact! Mi-ai citit jurnalul? Daca da, de ce?

-Pentru ca trebuia sa te am sub supraveghere.

-Citindu-mi jurnalul?

-Doar stii ca niciodata nu spui ce gandesti, esti cea mai dificila fata pe care o cunosc! spune enervat Derek.

-Nu conteaza, acolo am cele mai intime ganduri...spun inrosindu-ma, nu e corect ce ai facut! Mai important insa...sarutul...a insemnat ceva pentru tine? il intreb lasandu-mi capul in jos, nu il puteam privi in ochii de jena.

Dupa ceva secunde bune de liniste imi spune:

-Nu, nu a insemnat nimic.

-Pleaca...soptesc insa fara sa imi ridic capul, pleaca, sa nu te mai vad niciodata! de data asta tip si imi ridic capul, puteam simtii lacrimile cum se scurg, insa nu mai era aici, a placat lasandu-ma singura in durerea mea.

Intre timp la Denisa...

-Hei ce faci? Denisa il sunase pe Nick cum ajunse acasa.

-Bine, tu te simti bine? Ai plans cumva? intreba Nick.

-Tocmai...tocmai l-am vazut pe Derek. pauza. Presupun ca stii ce am acum nu? spune Denisa aproape plangand.

-Da stiu.

-De ce mi-ai sters memoria? Ce am vazut asa grav incat sa imi spergi memoria? Denisa se lupta in sinea ei sa isi pastreze calmul.

-Derek nu trebuia niciodata sa vi se arate, totul trebuia sa fie secret.

-Dar ce e asa important la Derek de trebuie sa fie un secret?

-Nu iti pot spune asta...

-Ca e un vampir? Si tu ai putut sa imi stergi memoria deci si tu esti unul! De ce el trebuia sa fie un secret? Denisa nu isi mai putu stapani disperarea, nici lacrimile.

-Defapt noi nu trebuia sa intram in contact cu voi, nu trebuia sa ne apropiem asa mult, imi pare rau! si Nick inchise telefonul.

Denisa era distrusa, nu ii placea sa stea singura si cobori la mine. Nu-am luat in brate si ne-am strans tare. Nici una nu a spus nimic, nici un cuvant, doar suspunele si gemetele umpleau camera.

Sall lume! Uite si noul capitol, cum am promis "Despartiri dureroase". Am lasat-o pe a Raluca ultima deoarece pentru ea pregatesc ceva mai...hai sa spunem diferit. Mai lasati un comm sa imi amintesc ca e cineva care imi citeste porcariile si vrea sa le citeasca in continuare :))) Noapte buna si lectura placuta!