O viata neobisnuita

Ce face dragostea din noi - partea III

- Si tu de unde sti? Ai spus ca nu ai vorbit cu el. spune Deni.

- Doar stiu ok? Haideti sa ne asezam ca nu mai pot de picioare. zice Ralu enervata.

   Ne asezam pe o banca fata in fata cu Adam, e roscat cu parul tuns creasta (cum se poarta acum), poarta un tricou verde cu un craniu ciobit si o pereche de blugi negri (se pricepe la haine).
   Isi intoarce privirea spre noi si a observat ca ma uit la el, imi face cu ochiul si isi reia discutia cu gasca lui.

- Oare cui i-a facut cu ochiul?intreaba Ralu invidioasa.

  Nu ii spun ca mie, poate chiar nu a facut-o pentru mine. Il vad ca se ridica si se indreapta inspre noi.

"Oooo Doamne!!!! Spune-mi ca nu vine la mine, nu la mine!!!!" ma rog in mintea mea.

  Se apropie si se aseaza lamga mine pumandu-si mana pe umerii mei

- Am vazut ca ma priveai insistent. spuse Adam cu mandrie in glas si se uita insistent in ochii mei.

-Daaa... Vreo problema sefu'? spun in gluma.

- Defapt chiar nici una. spune si se apropie si mai mult de mine.

  Ochii lui erau verzi, verzi pal in genul lui Nick si a misteriosului din visele mele, din nou acea culoare pala si ciudata, oare de ce toate persoanele noi pe care le intalnesc au ochii asa misteriosi si ciudati!!!!
  Ma trag in spate si spun:
- Atunci cu ce motiv vine marele boss la mine?

- Imi place sa imi cunosc personal fanii. spune Adam cu un zambet larg si batjocoritor pe fata.

  Imi dau ochii peste cap si ii iau mana de pe umerii mei.

- Ea este adevarata ta fana. spun si arat spre Ralu care era putin geloasa ca Adam s-a apropiat atat de mine.

Adam se uita la ea si nu pare foarte incantat... Isi indreapta din nou privirea spre mine si spune ranjind:
- Hmmm... Tu imi atragi mai mult atentia. dupa care imi face cu ochiul.

Asta a umplut paharul pentru Ralu care a plecat furioasa de pe banca. Dau sa plec dupa ea dar sunt prinsa de mana si trantita pa banca.

- Unde vrei sa pleci? Mai ramai cu mine, sunt sigur ca prietena ta nu are nimic. spune Adam pe un ton ce ma facea sa ii trag o palma chiar acum.

  Ii fac semn Denisei sa se duca dupa ea, lucru pe care il face imediat doar sa nu mai steie langa Adam. Ma intorc cu fata spre el furioasa si ii spun:
- Am venit pana aici doar pentru ea, spun si arat spre locul in care au fugit prietenele mele, daca tu crezi ca o sa stau aici cu tine in timp ce ea sufera ca tu te dai la mine te inseli!! dau sa ma ridic insa Adam ma prinde de talie si ma tranteste in bratele lui. Raman socata pentru o secunda dar imi revin, ma ridic si ii trag o palma cu toata puterea mea. O durere cumplita imi inunda mana, ca si cum as fi lovit asfaltul. Ma uit , in acelasi timp mirata si urat la el.
"Cred ca mi-am rupt mana!!" ma plang in tacere. Adam incepe sa rada cat poate de tare de mine, suparata fug in urma fetelor. Dintr-o data sunt trasa in tufisuri de fete...

- Imi pare rau ca am fugit asa. Nu trebuia sa cred nici un pic in Adam... spuse Ralu oprindu-si lacrimile.

- Mana ta e bine? S-a auzit pana aici cum ti-au trosnit oasele! spuse Deni ingrijorata, luandu-mi mana lovita. Pare rupta...

- A indraznit sa iti rupa mana!! Am sa pun eu mana pe el! spuse Ralu nervoasa si se ridica din tufisuri.

O trag de mana si ii spun sa aiba grija iar ea da din cap aprobator. Se indreapta spre Adam si se rasteste la el:
- Cum ai indraznit sa imi ranesti prietena?! tipa Ralu la el

- Ea a dat in mine. face Adam misto de ea.

Ralu se infurie rau, isi strange pumnii si.... il saruta. Stai ceeee??!! Eu ce Deni ramanem cu gura cascata, ea chiar il saruta iar el nu riposteaza!!!

- Waw... nimeni nu a mai avut curajul sa faca asta. spune Adam uimit.

- Nu mie frica de tine, si m-ai infuriat rau cand mi-ai ranit prietena. il infrunta Ralu si isi incruciseaza bratele la piept. Atunci Adam o apuca de obraji si o trage aproape sa o sarute. Am ramas din nou gura casca, pana si Ralu a ramas uimita dar nu a intrerupt sarutul, inca l-a accentuat facandu-i loc limbii ei in gura lui si atunci un sarut pasional si lung s-a desfasurat in fata noastra. Unii oameni au inceput sa aplaude si sa fluiere. Cand s-au indepartat unul de altul Raluca radia de fericire si il stranse in brate, acesta cuprinzand-o de talie la randul lui.

- Ok porumbeilor...ma duce si pe mine cineva la spital sa imi pun mana in ghips? intrerup imbratisarea dintre ei si Ralu se repede asupra mea imbratisandu-ma.

-Auuuu....ma plang eu dar totusi o imbratisez, in imbratisare se alatura si Deni.

- Te duc eu. spuse Adam intrerupandu-ne momentul. Si imi pare sincer rau pentru mana ta. in glas i se citea regretul asa ca l-am iertat.

  Neeeee ca o venit si partea asta...mai lunga ca celelalte si mai interesanta ( dupa parerea mea) nu?