In linia intai cu tanc, fara tanc

CAPITOLUL 16

In dimineața următoare, in locul unde dormeam nu se mai vedea nimic, totul era alb.
In timp ce dormeam se aude o voce somnoroasa care mormăia ceva.
-Ba să pornească careva căldura că mor de frig aici.
Era Emi care vorbea de sub zăpadă ca și cum nu era pe cale să moară de frig in Rusia, probabil în mintea lui eram încă acasă.
- Ție îți e frig? Dar eu? Fara haine, fără chiloți și în curând fara coaie.
S-a trezit Alex să vorbească de sub zăpadă.
De la radio incepe sa se audă o voce.
-Ba proștilor unde sunteți că nu va vad.
Era Miruna care doar ce trecea pe deasupra noastră.
Dragoș se ridică grăbit să vorbească la radio.
-Nu știu ce s-a întâmplat dar e frig că dracu aici.
Dragoș se uită în direcția în care se afla focul nostru de tabără, bine zis se afla.
-Miru, ajutor!!!
-Ce ai pățit Dragoș?
-Nu știu unde au dispărut ăștia, cred că m-am pierdut. Tot e alb și pe ăștia nu ii vad!
Am murit cumva? Ba stai, ceva nu-i bine....
Dragoș sta putin sa se gândească.
-I-ai găsit? Îl întreabă Miruna.
-Cred că s-au dus să caute lemne de foc sau ceva.
-Esti țăran?! Dormim!
Denis se ridică din zăpada care îi astupa sacul de dormit și putin uimit se uită în jur.
-Ba, dar care a dat drumul la aerul condiționat?
Toți ne ridicăm până la urmă din zăpadă puțin uimiți că am putut sa dormim în așa condiții.
-No, asta lipsea sa stăm să dezapezim tancul. Zic eu.
-Bun deci sunteți toți? Zice Miruna prin radio.
-Da, toți cinci. Răspunde Dragoș.
-Pai stai nu erați șase?
-Ba da, dar Marius a plecat, a zis că se duce la ruși, că au haine mai bune, că nu ii e frig in ele, plm. Dar și nouă ne e ok nu e atat de frig.
-Vorbeste pentru tine. Ii zice Alex lui Dragoș.
-Da nu e frig, sunt decât grade sub tot termometrul. Adică serios, termometrul din tanc s-a spart de la frig. Zice Emi.
-Ba chiar, tancul cum îl pornim. Se trezește Denis.
-Mai important cine conduce? Zic eu. Că Marius nu mai e aici.
-Pai eu. Vorbește din nou Denis.
-Bun deci știm cine nu. Alte idei?
-Dragos că și așa e inutil. Zice Emi.
-Pai ai dreptate la partea cu inutil. Se baga Miruna.
-Dar nu e bine că eu am atenția unui peștișor de aur adică eu pot oricând să... Uuuuu... un bănuț.
-E clar cu asta nu ajungem nicaieri. Zice Alex.
-Stai mă că poate pot să învăț.
Incercam in doua ore sa ii explicam lui Dragoș cum se conduce tancul și ce trebuie să facă, părea că a înțeles.
In momentul in care Dragoș se pregătește să plece de pe loc primim o transmisiune prin radio.
-Divizia 1 care de lupta împreună cu tancul de comandă TIGER 069 au dreptul la o permisie timp de o săptămână până când frontul este verificat de mine antipersonal in sectorul Stalingrad sud.
Dragoș incerca in continuare să plece de pe loc.
-Ba stop! Strigăm toți.
-De ce m-ați oprit că n-am făcut nimic.
-Hai, stânga împrejur mergem în vacanță. Zic eu.
-Cum se face la stânga?
In acel moment îmi dau o palmă și mă întorc spre Denis.
-Mai vrei sa conduci?
-Da cum nu!
Denis se duce fericit pe scaunul șoferului, printr-un miracol știind să conducă.
-De unde naiba știi să conduci așa ceva?
-Am experiență.
Nu îl mai întreb pe Denis nimic și pornim spre locul de unde urma să fim luați cu trenul și duși în România unde urma să petrecem o săptămână liberă și fără incidente..... Cel puțin asta speram.
In momentul in care ajungem la baza militara de unde plecasem cu câteva luni in urma împreună cu divizia românească de tancuri.
La intrare ne aștepta un locotenent ce ne saluta.
-Buna ziua domnilor!
-Buna ziua, dar domn e tata nu eu. Zice Emi.
-E bine că sunteți toți 6 aici.
-Stai că ceva e dubios.... Zic eu. Mă apuc sa număr, suntem cinci. Cred că ai greșit numărătoarea.
-Nu, nu ultimul e in baraca prizonierilor. Veniți cu mine.
In momentul in care intram îl vedem pe Marius legat de un scaun de metal .
-Ba ajutor, ăștia m-au prins, bătut, legat și sechestrat aici, secundele par ore și orele zile, nu mai suport ce îmi fac ăștia.
-Și de cat timp ești aici? îl întreabă Alex.
-De cam doua săptămâni.
Toți ne uitam la locotenent.
-3 minute și 46 de secunde. Spune locotenentul cu o față gata să bufnească in râs. A fost găsit în ziua în care ați plecat voi de pe front, undeva aproape de bateriile de artilerie. Aparent primise de la ruși o busola cu un magnet pus în așa fel încât să îl aducă la noi.
-Pai și cine l-a bătut?
-Nimeni, când a fost găsit, era căzut în zăpadă, cu fața pe un pietroi unde probabil și-a învinețit ochiul când a căzut.
Toți ne uitam la Marius care nu mai spunea nimic și începem să râdem.
In timp ce noi nu ne puteam opri din râs ușa din spatele nostru se deschide și pe ea intră Miruna.
-De ce e Marius bătut, legat și sechestrat aici?
Locotenentul a pus-o la curent în legătură cu situația lui Marius începând și ea sa râdă.
-Eu am venit că am înțeles că plecați în vacanță și voi erați aici și râdeați de prostul ăsta?
-Pai plecam, dar ce facem cu Marius? Zice Denis.
-Eu zic sa îl lăsăm în pădure sa vedem ce se întâmplă. Zice Emi.
Marius se uită puțin speriat la noi.
-Dar ceva care nu include posibila mea moarte nu există? Nu pot sa vin cu voi?
-Și de ce? Până la urmă ai zis că e mai bine la ruși. Îi răspunde Alex.
În același timp locotenentul se uită la Alex care era aproape complet dezbrăcat și își deschide gura ca și cum ar vrea să spună ceva, dar Alex in întrerupe.
-Sa nu aud o vorbă e o poveste lungă, să nu pariezi la curse de melci mai ales cu ăsta. Spune Alex arătând spre Emi care râdea.
-Ma duc sa îmi caut haine.
Alex iese din încăpere lasandu-ne sa ne gândim ce facem cu Marius.
-Il luam cu noi? Zic eu in timp ce mă uitam la restul grupului.
-E prost și nu e vina lui. Zice Miruna.
-Pot să vin cu voi?
- Sa zicem.
Marius este dezlegat și ne este dat în grijă.
-Bai, daca asta vine, vin și eu. Zice Miruna. Dar unde mergeți.
-Probabil la munte. Îi răspunde Denis.
-Vedem. Zicem noi restul.
Ieșim toți din baraca in care Marius era închis încercând să găsim o soluție pentru vacanță.