CAPITOLUL 37

1 0 0
                                    

O noua zi, o noua criza de plans a lui Alex. Deja au trecut aproximativ doua zile de la marea pierdere a lui Alex si el inca plange dupa goarnele lui pentru urechi.

-Ba, da' se mai opreste asta din plans? intreaba Marius cu mainile la urechi.

-Daca mai plange mult, ca nu mai are cu ce sa isi futa timpanele, ii fut eu doua dupa ceafa. spune Miruna deja iritata de Alex.

-Hai Alex, hai sa pariem pe melci si sa iti bag batul de la grenade in cur, hai nu mai fii suparat. incerca Emi sa il calmeze pe Alex, dar degeaba din moment ce nu il auzea.

In timp ce Miruna, Marius si Emi stateau cu Alex ca sa previna o posibila sinucidere a lui, eu, Denis si Dragos ne indreptam spre cortul de comanda ca sa facem o cerere de permisie medicala pentru Alex si sa fim lasati sa il insotim.

Din fericire, comandantul regional vorbea destul de bine romana pentru ca se ocupase si de regimentele romanesti in Crimeea.

-Ooo, baieti! Sugi pula, sugi pula! ne intampina comandantul.

-Sa traiti! salutam noi.

Dragos se intoarce putin nedumerit spre Denis si il intreaba in soapta:

-Auzi? Pot sa ii iau mortii in pula lu' asta? Ce dracu ne injura asa din prima?

-Stai ma linistit, nu e vina lui, prostul de Marius l-a invatat sa salute. ii raspunde Denis.

-A ok, ok.

-Ce treaba aveti cu mine baieti perversi? intreba comandantul.

-Avem si noi nevoie de permisie sa mergem cu prietenul nostru cu probleme la urechi ca sa fie examinat. ii raspund eu.

-Camaradul care l-am vazut la medic si avea goarne?

-Pe care. il corectam noi toti.

-Ba sincer, acum ca ai zis ca Marius l-a invatat sa vorbeasca parca face mai mult sens. ii sopteste Dragos din nou lui Denis.

-Da, el. zic eu.

-Se rezolva, plecati cu primul tren, oricum primisem scrisoare pentru medaliere si era nevoie sa va trimit.

-Pai si asta cand? intreaba Denis.

-In 2 ore la gara de langa port. raspunde comandantul.

-Pai si tancul si avionul? intreba Denis speriat

-Avem, noi grija ba oparitule (stai linistit).

In timp ce discutam comandantul ne intinde o foaie scrisa de mana cu semantura lui si stampila diviziei.

Luam scrisoarea si dam sa plecam, dar suntem salutati in acelasi mod ca in momentul in care am ajuns.

-Sa-mi mancati pula! ( Drum bun)

Dragos din reflex nu poate sa se mai controleze.

-Apai sa-ti iau fam.... Dragos e intrerupt de mine care ii pun mana la gura.

-Sa ne iei coaiele in gura.(La revedere) raspund eu pentru toti.

-Mersi baieti, la fel si voua.

Imediat ce iesim din cort ii dau drumul lui Dragos.

-Coaie ce pula mea? Ce a invatat asta de la Marius?

-Ba stii ca Marius e oltean prost. il linisteste Denis.

-L-a invat limba olteneasca, si nu doar pe el asa ca pe unde mergem sa te astepti la astea. ii explic eu.

-Bine coaie cum ziceti voi, prost rau Marius. (E om bun)

In cam 10 minute eram din nou langa ceilalti care intre timp il legasera pe Alex si ii bagasera o soseta in gura.

-Ce pula mea e aici? intreaba Denis.

-Nu-i evident? Il gatim. spune Emi cu o fata serioasa.

-Ce ati rezolvat? intreaba Miruna.

-Mergem cu trenul sa il rezolvam pe capitanu' surdu prezent acolo jos. zic eu.

- Hai ba coaie ce tot vorbiti cu pule in gura acolo? intreba Alex care isi scuipase soseta.

Nici unu nu ii raspunde nimic din moment ce oricum nu ne auzea.

-Ba sunteti muisti? Vorbiti si cu mine! Auziti linistea? I-auzi face iiiiii....

Ne apucam cu totii sa ne strangem lucrurile si pe Alex si apoi pornim la pas pana la gara.

Ajunsi acolo dam scrisoarea mecanicului de tren si apoi ne urcam in ce vagon gasim mai liber si ne alegem o cuseta  in care sa stam cu totii, pana la Berlin era drum lung si acum il aveam pe capitanu surdu in persoana.



In linia intai cu tanc, fara tancUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum