2 boys 1 heart

chapter 5

Rosey Rose's pov:

A fi unul dintre băieți nu înseamnă decât să fi un bombardier, desi aia este cea mai importantă calitate. Ziceți ce vreți, dar știm și noi să ne distrăm! Și nu acel fel de distracție cu paiete și roz ca la fete, ci șnițele și strongbow.

Da da, puteți să râdeți, dar nu putem să bem ceva mai tare cât timp suntem sub acoperișul mamelor noastre. Nu de parcă nu reușim să ne facem muci și cu asta.

Acum, eram adunați în sufrageria lui Trump, la o noapte alba, uitându-ne la meci, ca băieții finuți ce nu suntem.

Strigând la ecran, urmând după ca Roza (mamaia lui Trump) să strige și ea la noi.

Ce se întâmplă de la un timp de toate femeile de vârstă mijlocie țipă la mine și Paul President? Zici că am fost blestemați.

Dacă am fost? Parcă se uitase insistent o babă la mine zilele trecute la mine...

Calmează-te! Nici măcar nu știi cum merge faza și deja ești nervos.

De așteptat, de la sărut sunt flustrat în preajma lui Paul, și nu ajută că sunt atât de aproape de el, dar atât de departe în același timp. Pentru că e fix acolo, în fața mea, dar nu mă pot apropia mai mult, nu dacă vreau să nu fiu judecat.

Einstein, ce stă lângă mine, pare că înțelege prin ce trec așa că mă impinge cu cotul. Orice s-ar întâmpla, măcar cel mai bun prieten al meu e acolo pentru mine.

"Știu că nu vrei să fii prins în flagrant, dar ar trebui să-i spui asta și corpului tău. Mai ai puțin și ne îneci pe toți în saliva ta." Îmi șoptește acesta, la care râd. "De ce nu te-ai așezat lângă el? În ochii celorlalți sunteți prieteni, nu ar da de bănuit doi prieteni vorbind, uită-te la noi!"

"Din păcate, nu cred că mă pot controla lângă el." I-am zis, dar știam amândoi că nu era vorba de asta. De ce nu m-am gândit eu înainte la asta?

"Minciuni" De ce are dreptate așa multă azi?

"Acum că meciul s-a terminat și Gicoane a dat gol, ce ar fi să facem ce știm mai bine?" anunță Fat Amy, cu o doză de Monster în mână.

"Adică nimic?" îl întrerupe Paul.

"Suntem experți la nimic, dar mă refeream să dăm note la fete."

"De ce? Te crezi prof la beție?" uau, a devenit Paul feminist, ar trebui să fiu și eu acum? Dacă l-ar face fericit...

"Ooo, fă-mi pe plac. Încep eu, Mary e un 10 din 10." Și tu ești negativ.

Din motive bine știute, nu am zis asta cu voce tare.

"Nici prietenele ei nu sunt mai prejos." Răspunde Biden.

"Ele nu, dar voi da." spune President, dar este ignorat și așa dispare din peisaj.

Am profitat de atenția băieților pentru sexul feminin ca să îl caut pe cavalerul meu fără armură. Acesta a intrat în baie și nu știam dacă ar trebui sau nu să intru și eu cu el. Nu ar fi prima dată...

Nu, nu, nu! E intimitatea lui și numai a lui. Va trebui să-l aștept aici.

Dar trebuie să îl atiiiiing!

Și o vei face, oricât de mic ar fi contactul, va conta.

Dar vreau mai muuuuuuult!

Nu e vorba doar de tine, revino-ți!

"Ai de gând să intri sau nu?" vocea lui Paul îmi întrerupe cearta cu mine. Nu pot să cred că nu sunt în stare nici să câștig argumente cu mine.

Nu era un argument, știu că și tu vrei!

"TACI"

De ce se uită Paul așa la mine?

Poate pentru că nu îl incluzi și pe el în conversație sau simplul fapt că I-AI ZIS SĂ TACĂ!

Ba nu!

"Deci nu? Auch." Oh, ba da!

"Scuze, aveam ceva pe cap..." încerc să mă scuz. Surprize, surprize, nu a mers.

"Nu te-am văzut cu vreo pălărie." Nu ajuți! M-am uitat urât la el, dar nu a ajutat la ștergerea rânjetului după fața lui.

De ce dintre toți băieții a trebuit să mă sărut cu el? Și de ce nu ne pupăm deja?

"Ar trebui să plec și să te las să te holbezi în gol?"

"Hmmm am o idee mai bună"

"Aceea fiind?"

"Asta"

Și buzele noastre s-au alăturat într-un sărut plin de flacără, de care nu puteam să mă mai satur. Erau așa de dulci și atât de captivante, de le-aș dori prezența oriunde pe pielea mea. Erau în același timp o mângâiere ușoară care le dădea voie lepidopterelor să evadeze în tot corpul meu, dar și o explozie de emoție care îmi făcea circulația să se dezvolte cu mii de km/oră, din cauza inimii care bătea mai tare ca niciodată.

Limba lui ar fi trebuit să se simtă ca un intrus, dar nu: era dovada că ma voia la fel de mult cum îl voiam și eu și nimic nu îl lăsa să fac eu toată treaba. Un tango se desfășura la întâlnirea gurilor noastre, ce dovedea că împreună am putea face totul și nimic.

Pentru a nu fi întrerupți și a doua oară, închid ușa după noi și în următoarele minute am fost noi și numai noi, într-o invazie de sentimente reproșate.

Când ne-am întors, se pare că discuția lor nu s-a terminat. Mai bine, așa nici nu au observant că am lipsit. Toți înafară de Einstein, care nu a ezitat să îmi facă cu ochiul cum am intrat pe ușă.

La orice v-ați gândi, acțiunea nu m-a făcut incomfortabil, ci fericit, deoarece am susținerea lui și ocazia de a fi cu Paul într-o baie.

Dintre toate locurile posibile, de ce baia?

Nu cred că voi afla răspunsul prea curând, sincer...

"...are un fund frumos, dar nu se compară cu ea"

"Scuze de nimic, curul contează."

"Degeaba, de ce crezi că îi zicem Mona Lisa, are acel farmec."

"Putem să nu mai vorbim de dosul fetelor?" îi întrerupe Einstein pe Trump și Biden.

"Doar pentru că nu ai atins niciodată unul, asta nu înseamnă că nu putem vorbi despre asta." Încearcă să-l pună la punct Fat Amy.

"Mai bine așa decât să ating pe cineva fără permisiune. Acum, opriți-vă să faceți pe jurații!"

"Te-ai ofticat?"

"Nu, sunt bine, dar nu o să fiu așa de bine dacă mai vorbiți așa despre fete pe care nu le puteți avea și nici nu s-ar uita la voi." Continuă Einstein.

"De parcă la tine s-ar uita..."

"Ai dreptate, nu ar face-o, dar măcar nu mă comport ca un măgar și după aștept să mă placă careva."

"Stai să vezi că o câștig eu până la urmă pe Mary. Dă-mi o lună și deja ne giugiulim în clasă."

"Nu mie trebuie să-mi ceri timp, pentru că la felul tău de a fi nu se va uita la tine, așa cum nici ea, nici Mona Lisa sau chiar Hitler nu ar face-o, la niciunul dintre noi. Și nu doar ele, ci toată populația femeiască, pentru că și deoarece nu știți să tratați o fată cum merită tratată." Și cu asta își ia bagajul și pleacă, dar nu înainte să strige peste umărul său:

"Făceți-vă temele singuri de acum"

Iar eu, ca prietenul bun ce sunt, îi zâmbesc lui Paul în semn de revedere și mă duc să îi fiu alături amicului meu, fiindcă nu doar el mă ajută pe mine, dar și eu pe el.