2 boys 1 heart

chapter 2

Paul President's pov:

Cu cât stăteam mai mult în aceeași cameră cu el, cu atât mai mult voiam să îl ating, să îi vorbesc, dar uite-mă aici, blocat într-o bancă prea mică pentru mine.

Ascultatul la regulamentul școlii nu ajuta la situația mea.

Cum eram mai în față decât Rosey, nu puteam să mă uit la el, pentru a nu lăsa suspiciuni celor care s-ar fi putut uita la noi. Totuși, asta nu îl împiedica pe el să se uite într-un anumit fel la mine.

Aș minți dacă aș spune că nu-mi place cum priviri înflăcărate sunt aruncate către profilul meu. Obrajii mi-au luat o nuanță neobișnuită de roz, cu care nu aș vrea să mă obișnuiesc, dar pentru el aș face-o.

Unde ți-a dispărut controlul, Paul?

Nu știu, probabil a zburat pe geam după ce l-am văzut azi.

Temperatura nu ajuta nici ea, dar măcar puteam să dau vina pe aceasta când colegul de bancă mă întreba de roșeala mea.

Am început să beau apă la fiecare 5 minute și să cer foi de caiet pentru a-mi face evantaie, iar în cele din urmă diriga și-a făcut griji:

"Paul, ce ar fi să te duci la baie și să te speli pe față, ok?"

"Sigur" îi răspund cu o voce foarte înceată, care nu ar putea să fie a mea, dar acum nici eu nu par să fiu eu.

Baia era destul de aproape de clasa noastră, așa că nu a trebuit să îmi fac griji de lumea de pe hol văzându-mă în halul ăsta. Phew!

Toaleta părea goală, așa că nu m-am oboist să închid ușa principală. Îi urmez sfatul dirigăi și mă mai calmez puțin, dar după aud pași.

Pași cunoscuți

Pașii lui

Așadar, îmi întorc capul și acolo era el, Rosey Rose, cu o urmă de zâmbet pe față și cu spatele rezemat de tocul ușii. Doamne, arăta așa de bine...

"M-a trimis diriga după tine" îmi întrerupe gândurile.

"De ce? Îi lipseam?"

"Cel mai probabil ei nu, dar mie..." se apropie mai mult de mine și sunt nevoit să mă mișc înapoi, până când spatele îmi este lipit cu peretele rece al unei cabine "nespus de mult".

Încrezător Rosey, îmi place, dar mi-ai luat controlul și îl vreau înapoi.

"Așa tare mi-ai simțit lipsa, huh?" și mă apropii de el. Un pas

Îmi iau puțin ochii de la el și analizez situația în care ne aflăm, ambii înghesuiți în aceeași cabină, dacă mai înaintez puțin vom fi presați unul de altul, așa cum îmi doream de la început.

"Hmmm, acum se pare că vorbim, ce noutate!" mă sâcâie acesta

"A da? Dacă nu ți-ar plăcea situația de acum, nu ai mai fi aici" îi răspund.

Înghite în sec și încearcă să-și recupereze controlul, nedorindu-și să recunoască că eu îl dețin acum "Poate ar trebui să plec, atunci"

"Poate, dar nu vrei" Al doilea pas.

"N-nu?" se bâlbâie Rose.

"Nu atât de mult cât îți place să fi aici cu mine, acum." Al treilea pas

Acum eram presați unul de altul și puteam să îi simt respirația deasuprea mea. Încerca să se uite oriunde, dar nu la mine, cu obrajii roșii și un strop de apă pe frunte.

"Îți place cum se simte să fi flustrat? Acum suntem numai noi doi, dar acolo, în clasă, eram noi și încă 25 de persoane, cum le-aș explica de ce eram așa, hmm?"

"Nu știu despre ce vorbești.."

"Ești sigur?" cu asta ne intercalez degetele într-o strânsoare de oțel. "Atunci nu are rost să-ți mai ocup timpul"

Dau să plec, dar mâna lui mi-o strange pe a mea, iar cealaltă mă ia de talie, buzele lui erau aproape de ale mele și într-o fracțiune de secundă Rosey închide spațiul dintre ele.

M-a sărutat cu poftă și cu ardoare, luându-mi tot aerul pe care îl aveam, fiecare grijă și fără să-mi dau seama, m-am găsit returnându-I ce el îmi dădea mie.

După ce și-a dat seama ce face, s-a oprit, dar eu unul nu am terminat.

"Îmi pare.." începe el

"Nu, nu îți pare nimic" îl întrerup și cu asta îl trag mai aproape de mine și îl întâlnesc într-un sărut pasional, de care nu se mai teme și mi-l returnează.

Atunci nu mai conta că suntem în baia băieților nu mai conta sau că oricine ar putea intra. Contam numai și numai noi, cum ne țineam în brațe cu buzele legate de sentimente reciproce.

Sunt reciproce, da? Dacă nu ar fi, atunci mi s-ar împotrivi, nu-i așa?

Prins de moment și de adrenalină, îl împing de ușa cabinei în care ne aflam. Ce nu știam era că niciunul dintre noi nu a încuiat ușa, rezultând că aceasta s-a deschis la contact.

Acum eram amândoi pe gresia băii, eu deasupra lui, cu picioarele cuprinzându-l în capcană, acesta neputând să mai scape.

De parcă ar vrea...

Un țipăt ne întrerupe, iar atunci realizez marea greșeală pe care am facut-o.

Femeia de serviciu era pe hol, spălând pe jos, iar cu ușa principală de la baie deschisă, avea acces să vadă ce se întâmpla aici.

Îngrijitoarea a scăpat mopul din mână și se holba la noi - cei doi tineri cu buzele mușcate - cu gura deschisă, neștiind ce să facă sau cum să reacționeze.

Între timp, eu și cu Rosey Rose nu eram prea diferiți de aceasta, împărțind priviri scurte pline de îngrijorare. Dacă aceasta se duce și ne spune directoarei sau oricărui profesor, atunci părinții noștri ar fi chemați la școală.

Niciunul dintre noi nu ar fi avut suportul familiei, așa că am fi pedepsiți și probabil suspendați de la școală pentru PDA sau pur și simplu pentru lucrurile necreștinești pe care doar ce le-am împărțit acum câteva momente.

Speranța noastră era să tacă, iar așa venea întrebarea:

Cum convingem o femeie comunistă să nu împărtășească bârfa anului?