2 boys 1 heart

chapter 3

Dacă credeam că doar femeia de serviciu este o problemă, atunci ne-am înșelat, pentru că o pereche de pași se apropie, iar noi tot eram unul peste altul, pe podeaua băii.

Atunci o văd pe Virgin Mary cum se apropie de îngrijitoare, încercând să o calmeze de la șocul pe care i l-am provocat. Nu ne văzuse încă, dar atunci mi-am dat seama că nu era singură.

O fată stătea cu spatele la noi, rezemată de tocul ușii. Avea părul lung până la talie, în bucle castanii, și atunci mi-am dat seama cine este: Mona Lisa.

Părea că inspectează ce se întâmpla cu doamna, iar când a văzut că aceasta avea privirea fixată undeva în baie, s-a întors și realizarea a cuprins-o. Doi colegi din clasa ei, tocmai ce s-au sărutat în baie, iar ea i-a prins în fapt.

Recunosc că dacă aș fi în locul ei și eu m-aș folosi de mine.

Mona Lisa se duce în clasă, presupuneam că după diriga, dar m-am mirat faptul că a venit cu Adolf Hitler după ea. Cele trei fete o aduc pe îngrijitoare înăuntrul camerii și o așează pe un scaun, schimbând priviri între ele.

Întorcându-se spre noi, Hitler cu părul ei blond făcând o tură de 180°, ne spune cu un râset: "Aveți de gând să vă ridicați? Știți cât de patetic arătați acum?"

Atunci ne-am ridicat în picioare, deși încă mă mai simțeam slăbit de momentul de dinainte.

"Sincer, nu mă deranja prea mult, dar se pare că Rose avea nevoie de aer, ce-i drept îl cam sufocai." Continuă blonda.

Într-adevăr, Rosey începuse să tușească și să bea apă cu mâna de la chiuvetă.

Superb, m-am pupat cu un țăran.

"Hmmm, cred că ar trebui să mergem în clasă, diriga ne așteaptă." le propun fetelor.

"Chiar deloc, când am chemat-o pe Hitler, ne-am scuzat de la ea" intervine Mona Lisa.

"Ummm, cum?" o întreb. Diriga nu era prea înțelegătoare cu chiulul de la ore.

"Nu îmi pune întrebări și nu primești minciuni ca răspuns" îmi răspunde Mona Lisa și îmi aruncă o privire care mă face să nu mai sap după răspunsuri.

"De ce am mai sta aici, avem oră" se bagă Rosey.

"În caz de nu ai observat, trebuie să ne ocupăm de doamna îngrijitoare sau vrei să știe toată lumea ce faceți voi într-o școală?" vorbește Mary pentru prima data.

"Să nu mai spunem că un copil ar fi putut să vă vadă. Știți cât de repede ați fi dați afară dacă profesorii ar afla?" continua Hitler.

"Nu știu ce impresie aveți, dar doar ne sărutam" le zic.

"De la un singur sărut, nu cred că femeia asta țipa. Mai aveați puțin și v-ați fi mâncat copiii, așa că nu ne luați cu prostii că a fost doar un sărut, ok?" ne explică Mona Lisa. Când o zice așa...

"Ok, am dat-o în bară, mulțumite?" las garda jos.

"Am fi mai mulțumite dacă ați fi în stare să vă descurcați singuri" murmură Adolf Hitler.

"Uite ce este! Vă ajutăm să nu fiți prinși, dar vrem ceva în schimb" ne spune Mary, care o mângâia ușor pe femeia după scaun.

"Pe scurt, vă șantajăm-" începe Mona Lisa.

Dar nu apucă să-și termine ideea, că Einstein, prietenul cel mai bun al lui Rosey, intră în camera și cercetează situație data cu ochii mari.

O femeie de serviciu, cu trei fete împrăștiate pe lângă ea și doi băieți foarte apropiați unul de altul, ținându-se de mână. Acesta se uită în vag la scenă și închide ușa după el.

"Șantaj- CE?!" încearcă să înțeleagă Einstein. "Și ce căutați voi trei în baia băieților?". Săracul, pare complet rătăcit. Judecând după sticla de apă din mână, acesta voia doar să-și potolească setea, dar când a auzit voci s-a oprit și ne-a ascultat la ușă. Sau vorbeam prea tare și nici nu a fost nevoie să tragă cu urechea.

Dat fiincă nici eu, nici Rosey nu dădeam un semn să-i răspundem, prea rușinați că am fost prinși, Mona Lisa îi spune: "Te-ai uitat vreodată la filme cu proști? Dacă nu, atunci te uiți acum". Băiatul nu părea lămurit, dar fata a continuat:

"Deci este clar că voi doi v-ați făcut de cap într-un spațiu public, ceea ce este scârbos. Nu mă înțelegeți greșit, susțin LGBTQ+ cu tot sufletul și le-aș zice același lucru și unui cuplu hetero: nu este normal să vă sărutați într-o școală plină de lume care putea să intre peste voi. Aveți noroc că v-a prins îngrijitoarea, căruia îi puteți da bani pentru a-și ține gura închisă, dar dacă vă prindea vreun copil din altă clasă sau vreo profă, curul vostru ar fi spălat podele la Mc pentru tot restul vieții și nu cred că v-ar fi convenit."

"Cum de ți-ai dat seama?" o întreabă Rosey, surprins de profesionalismul ei.

"O te rog, până și un copil mic și-ar da seama, în caz de nu ați observat, sunteți uzi pe cămăși de la podeaua proaspăt spălată și lui President îi curge sânge din buză. Dacă astea nu sunt motive suficiente, se citește tot pe fața voastră. Oricum, banii nu se aplică și pentru noi, nu în totalitate, mă rog." Continua Mona Lisa.

"Ce ar trebui să însemne asta?" o întreb.

"Hmmm, cred că înseamnă că dacă eu eram cea care ar fi fost prinsă sărutându-se cu cineva, nu ați fi ezitat să mă pârâți la toată școala până acum, așa că de ce să nu vă tratăm și noi la fel, nu? Nu voi spune nimănui, cu o mica condiție." Vocea îi era stabilă, nelăsând urme de resentiment de ceea ce face acum.

Dacă eram pe fete...

"Aceea fiind?" spune exasperate Rosey.

"Mona, te-ai lungit prea mult. Scurt si pe drept, noi tăcem, voi deveniți our sugar daddies." Spune Adolf Hitler.

"Huh?" ne scapă în același mie și lui Rosey.

"Zici că sunteți eu la ora de mate." murmură Mona Lisa.

"Ne cumpărați tăcerea prin bani sau dulciuri, dar-" spune Mary.

"Și e un mare dar-" continuă Hitler.

"Dacă vă mai comportați ca ultimii ratați și vă mai dați cu opinia despre ceea ce nu vă privește, s-ar putea să ne scape câte ceva discutat între acești patru pereți." Finalizează Mona Lisa.

"De parcă v-ar crede cineva..." zice Rosey, cuprinzând curaj. Chiar dacă doar ce l-am pupat, l-aș bate acum pentru gura aia care nu știe să tacă.

"Poate pe noi nu, dar pe el da." Spune bruneta, arătând spre Einstein, de parcă ar fi fost evident ce va urma.

"Einstein e cel mai bun prieten al meu, de ce v-ar ajuta pe voi?"

"Lasă-l pe el să decidă, că doar așa e corect." Se contrazice ea.

"Lăsați-mă să înțeleg! Deci după ani în care te-ai plâns de Paul că nici nu se uită la tine, v-ați sărutat? Nu puteam să fiu mai mândru." Îi spune cel care a tras cu urechea și îl bate pe spate pe Rosey.

Deci se pare că mă plăcea de ceva timp.

"Vezi?" îi reproșează Rose.

"Ce să vadă? Scuze, prietene, dar sunt cu ea de data asta. Ar trebui să vă opriți din a fi așa de măgari cu lumea și ar trebui să vă asumați ceea ce simțiți."

Cu toții am rămas șocați la auzul acestor cuvinte din partea băiatului care a tăcut până acum.

Rosey avea fața în flăcări, de la furie sau rușine, nu îmi pot da seama. Poate ambele.

Fetele erau și ele mirate că le merge atât de bine planul. Probabil voiau să găsească ceva cu care să-l șantajeze și pe el, dar tot erau satisfăcute de ce s-a întâmplat.

Eu unul eram șocat că Einstein știa din timp de orientarea lui Rosey și că nu avea nimic împotrivă cu aceasta. Aș vrea și eu un prieten așa...

"Voi.. VOI... copii ai dracului... pe podea... doar ce am spălat... și..și - NICIUNUL DINTRE VOI NU E FATĂ. NU SUNTEȚI SĂNATOȘI." Își vine în fire femeia de serviciu.

De ce trebuie să fie adulții atât de desgustați de perechile de același sex? Nu e ca și cum noi am cerut să simțim așa. Corpul este cel care reacționează, cel care se simte atras, nu mintea. Așa că nu avem ce face. Nu suntem mai puțin normali că ne place de altcineva decât ceilalți se așteaptă să placem. Și asta nu se aplică doar pentru cuplurile queer. Love is love, not your business.

"Calmați-vă doamnă!" încearca să o oprească Mary din țipat.

"VOI FETE FRUMOASE ȘI EI SE PUPĂ ÎNTRE EI, PĂI E CORECT?"

Plictisită de situație, Hitler scoate din buzunar o bacnotă de 200 de lei și i-o arată femeii "Dacă vă dau banii, vă opriți?"

La vederea lor, îngrijitoarea întinde mâna, dar Hitler îi pune la loc. Femeia se uita șocată la adolescentă și dădea să țipe din nou până când a intervenit Mary:

"Stați liniștită, îi veți primi, mai trebuie doar să așteptați o zi. Nu-i așa?" și se întoarce spre noi, la care dăm din cap că da.

"Futu-vă ceapa mă-tii de bolnavi, pu, îmi vreau banii mâine. Luați de aici cheia și încuiați-vă data viitoare, să nu vă mai văd." Și cu asta pleacă, probabil să spele ce i-a mai rămas. Dramatic ass.

Cheia mi-a dat-o mie, așa că după aceasta închide ușa, o încui, pentru a fi siguri că nu mai intră altcineva aici, până nu terminăm de negociat.

"Așadar trebuie să-i dăm 200 de lei mâine și vouă dulciuri/bani, am înțeles bine?" încep eu.

"Da" mă aprobă Mary.

"Rosey, jumi juma?" îi vorbesc pentru prima data după sărut, iar probabil cei patru intruși pot simți tensiunea.

"Sigur." Mă aprobă el, cu un mic zâmbet.

"De tine nu trebuie să ne îngrijorăm, nu?" îl întreb pe Einstein.

"Dacă le respectați cererea, sunteți în siguranță." Ne asigură prietenul nostru, căruia îi zâmbesc în semn de recunoștiință.

"Deci dacă nu ne mai prefacem, riscând să ne pierdem prietenia cu băieții, vă răsfățăm pe voi trei, putem sa uităm de ce s-a întâmplat?" mai întreb.

"Tu zici uitat, eu zic nerăspândit, dar da, asta e ideea." Îmi răspunde Mona Lisa, iar atunci mi-am dat seamă că nu puteam să fiu mai precaut și le sugerez să ne întoarcem în clasă.

"Încă ceva, se poate să-i fi spus dirigăi că e o bătaie și încercăm să vă calmăm, așa ca ar fi mai credibil dacă unul i-ar da un pumn celuilalt." Spune bruneta.

"Cum de nu a venit?" o întreabă Rosey.

"A zis că nu mă crede și m-a trimis dupa dovadă, așa ca dacă nu vă bateți, vă bat eu."

Nu voiam să fiu bătut de ea, mai ales că dupa degetele lungi inelate, judec că lovitura ei ar durea mai mult. Așa că îi dau una lui Rose.

Ce pot să zic, băiatul m-a cam enervat când și-a deschis gura azi. În sensul de a vorbi...

"AUCH!" țipă acesta. Mă uit într-o oglindă și observ că ar fi credibilă scuza că ne-am bătut.

"Perfect! Acum putem pleca." spune satisfăcută fata.

"Oricum mi-era foame." zice Adolf Hitler și este prima care pleacă. După Mary își intercalează brațul cu Mona Lisa și ne părăsesc și ele. Scurt după, Einstein pleacă, strigând din depărtare:

"Casă de piatră!"

Rămași noi doi, Rareș își pune mâna pe obrazul meu, înainte să mi-l sărute, în timp ce ținea contactul ocular.

"Bănuiesc că nu vrei să uităm și noi ce s-a întâmplat, nu-i așa?" îmi șoptește acesta, buzele lui atingându-le puțin pe ale mele.

"De ce aș vrea să uit?" și îl sărut tandru, el returnându-mi sărutul cu aceeași delicatețe.

"Ce suntem acum?" mă întrebă.

"Hmmm, cred că nu ar trebui să ne grăbim, prieteni cu beneficii?"

"Sună bine cât ești cu mine."

"Mă bucur că aprobi!"

"Mă bucur să te aprob!"

"Eww, prea mult!"

"Bine zici, haide!"

Și cu asta ne ducem și noi în clasă, nu înainte să-i șoptesc la ureche: "Săruți destul de bine, apropo." La care îmi zâmbește larg.