2 boys 1 heart

chapter 9

Vina a început să mă mănânce pe interior cu cât de mult timp trecea de la ce am făcut.

Știu că merita asta, știu că nu trebuia să-l las să scap nepedepsit pentru lipsa lui de tact, pentru ca nu m-ar fi deranjat așa de tare dacă se săruta cu altcineva, până la urma între noi era totul despre tăierea tensiunii, dar m-a rănit să-l văd cum nu-i pasă de prezența mea când vine vorba să facă o fată să simtă lucrurile pe care mi le făcea și mie.

Cred că nimeni nu ar înțelege prin ce trec, eu am fost cel care a propus de la bun-început faza cu prieteni cu beneficii, dar tot eu sunt și cel care a propus să fim mai mult, mai buni, să lăsăm gura lumii să vorbească cât timp facem totul oficial, dar nu, el mereu schimba subiectul.

Și doare, doare așa de tare, pentru că țin în stomac cadavrele fluturilor care obișnuiau să zboare de fericire când Rosey era lângă mine.

Nu-mi făcea bine să fiu împreună cu el, dar nu mă simt bine nici fără el.

De ce a trebuit să mă bag în așa ceva și de ce sunt eu care suferă și nu el?

De ce a făcut asta?

De ce? De ce? De ce?

Cel mai greu mi-era să găsesc răspunsul din perspectiva lui, pentru că nu sunt el, dar am nevoie de o ultimă dată să-mi fac gândurile să aibă un răspuns și de data asta, chiar să trec peste.

"Asta a sunat a cliché" îmi spune Mary, după ce îmi fac numărul de terapie.

"Cum exact?"

"Tot monologul cum că vreau să trec peste, dar nu pot, așa că mă întorc în relația toxică" explică Adolf Hitler.

"Nu mă împac cu el" le spun.

"O te rog, când te va implora în genunchi vei fi emoționat și chestii, iar după vei vrea copii cu el." continuă Mona Lisa la stânjeneala mea.

"Medical vorbind, nu pot să am copii cu el"

"Există soluții pentru asta" spune Hitler.

"Găsiți o mamă gazdă, adopție, blah blah" Mona Lisa își dă ochii peste cap. După cum puteți observa, și-a revenit la normal și oricăt de enervant ar fi faptul că are dreptate, sunt recunoscător că a reușit să revină cum era și înainte.

"Eu zic să te lași de el, mai există pești în ocean" mă sfătuiește Mary.

"Și câți din peștii ăia sunt gay?" o întreb.

"Crezi că am o diplomă de homosexualitate a animalelor marine sau ceva?"

"Nu face pe singur om gay din univers, instalează tinder pentru homosexuali și gata, dacă gândești cu pu-"

"Putem să nu vorbim despre nevoile mele?" o întrerup pe Mona Lisa.

"De acord, trebuie să te pregătim pentru a vorbi cu Rosey, oricum" zice Hitler.

"Exa- CEEE?!"

"Perfect, acum am pierdut factorul surpriză pentru a-l lega" se plânge Mary.

Mă uit speriat între cele trei fete să le văd uitându-se la mine ca la un cățeluș care trebuie prins și pus în lanț.

Am fugit până în camera mea și am închis ușa după mine.

Nu scurt după, pași au venit, venit, nu fugit, și ușa în loc să se deschidă, a fost încuiată cu un click!

O nu, ce au de gând să-mi facă?

"Ține-ți chiloții în frâu, nu te răpim în propia ta casă" strigă Mona Lisa de la celălalt capăt al ușii.