2 boys 1 heart

chapter 6

Paul President's pov:

Părea o veșnicie de când totul a început și nu puteam să fiu mai fericit de noi doi. Eu și cu Rosey ne petreceam aproape tot timpul împreună, oriunde ar merge unul, venea și celălalt - chefuri, școală, proiecte. Eram inseparabili și nu puteam să îmi doresc mai mult... doar un singur lucru.

Voiam din ce în ce mai mult să nu mă mai ascund de lume, voiam să fiu eu și să-k iau exemplul lui Einstein și să plec din anturajul băieților, însă nu era așa de ajutor, pentru că Rosey nu voia asta. Mi-a spus că dacă plec, atunci nu ne vom mai petrece atât de mult timp împreună și asta era ultimul lucru pe care mi-l doream.

Așa că am stat în umbra amicilor mei mai mult decât mi-aș fi dorit de dragul lui, pentru că până la urmă faci orice pentru cei dragi, nu?

Da, dar el ar face asta pentru tine?

Normal că ar face-o, mă place, el a spus-o.

În adâncul meu știam că există varianta ca el să nu țină la mine cum țin eu la el, dar în adâncul lui trebuie să existe o flacără care se aprinde când sunt acolo. Trebuie. Pentru că dacă nu, aș fi aruncat într-o groapă fără sfârșit, de unde nu aș mai putea ieși.

Ce îmi poate dăuna încrederea în el? Nimic.

Nu mă pot declara apropiat de Einstein, dar în săptămânile acestea nu cred că am văzut o persoană mai fericită. A rămas prieten cu Rosey și cum ceva se întâmplă între mine și el, l-am văzut mai des zilele astea și de fiecare data avea acest zâmbet larg, dar care nu era destinat pentru noi. Nici de cum.

Un mic indiciu, acestea creștea de fiecare data când o anume brunet intra în clasă.

Din câte mi-am dat seama, nimic nu s-a mai întâmplat între ei de când Einstein a dormit la ea, dar asta nu îl împiedica să radieze a veselie.

Mona Lisa, pe de altă parte, nu îi dădea prea mare atenție, dar când îi simțea privirea, aceasta nu ezita să-i facă cu mâna sau cu ochiul, ce îl făcea pe băiat roșu. De multe ori, când era prins, nici nu încerca să se scuze și doar se uita la ea.

Și cum se uita... De parcă ar fi o piatră prețioasă ce trebuia păzită să nu fie furată, ca la o stea care a căzut pe Pământ, ca și cum întreaga sa galaxie orbita în jurul ei.

Nu știu cum era în stare de asta, fata era departe de a fi delicată, dar până la urmă nici Rose nu este, iar dacă m-aș putea vedea în respctiva altcuiva, m-aș găsi uitându-mă în același fel la el. Dar pot să mă uit din respectiva mea, iar el nu mă privește așa și asta spune tot ce nu vreau să știu.

E ok, mai avem timp să ajungem și acolo.

Colega noastră, Mia Khalifa, ne-a invitat la o petrecere și cum voiam să îmi petrec timpul cu el, nu i-am refuzat invitația.

De când am ajuns acolo, Rosey și-a intrat în personajul sufletului petrecerii și ceva în mine s-a rupt când i-am văzut ușurința de a fi în felul acesta. Dacă nu l-aș cunoaște aș zice că e mai mult de un personaj acum.

Dar cine a zis că îl cunoști? Adevărat, aveți chimie între voi, dar de unde știi că asta e de ajuns?

Nu nu nu, refuz să cred asta, avem doar nevoie de timp și totul va fi bine.

Dar să-l vezi atât de lejer când se comportă așa...

Nu, ignoră toate astea, ai venit aici să te distrezi și să stai cu el, nu să cauți motive să pierzi ceva bun în viața ta.