Evelyn Evans o tânără de 19 ani, este o fire timidă cu o încredere în sine aproape inexistentă. Aceasta pleacă departe de acasă la un colegiu din New York cu scopul de a deveni un medic renumit. Cu timpul își dă seama de adevăratul motiv pentru care...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aud mai multe zgomote în cameră, ceea ce mă determină să îmi deschid ușor pleoapele, care le închid rapid la contactul cu razele soarelui care intră pe fereastră.
–Bună dimineața, rază de soare! Aud glasul lui Jade, îmi deschid ochii, iar ea este în fața mea cu un pahar mare de cafea pe care mi-l întinde.
Îmi ridic greu capul de pe perna pufoasă și îmi rezem spatele de tăblia patului, i-au cafeaua din mâinile lui Jade și îi zâmbesc recunoscător, apoi sorb o gură din lichidul delicios care îmi mai trezește simțurile la viață.
–Neața, cât este ceasul? O întreb pe Jade încă somnoroasă.
–Aproape 12... jumate, îmi spune amuzată.
Fac ochii mari mă întind până la noptieră pentru a îmi lua telefonul și văd că indică ora 12:35, am un apel nepreluat de la mama și un mesaj de la tata, prin care mă anunță că a ajuns în oraș și vrea să ne vedem la ora 2 după amiază, mai exact într-o oră și jumătate. Îi tastez un mesaj mamei în care îi spun că o voi suna mai târziu și îmi pun telefonul înapoi pe noptieră.
Cu mama am vorbit tot mai rar în ultima săptămână, nu pot spune că mă deranjează foarte mult, cel puțin nu-i mai ascult reproșurile.
Mai i-au o gură din cafeaua pe care mi-a adus-o Jade, apoi îmi mut atenția asupra ei. Jade stătea pe patul meu și se uita la mine cu un zâmbet mic în colțul gurii.
–Scuze, nu am putut dormi bine seara trecută, nu știu de ce, îi spun lui Jade și-mi trec o palmă peste chip.
De fapt știu de ce, dar nu trebuie să știe asta.
–Să fie oare vinovat un oarecare individ super sexy cu ochi verzi care din întâmplare practică box, spune Jade și-și scarpină bărbia adoptând o expresie gânditoare.
Mă pregătesc să neg, dar mă oprește imediat.
–Nici să nu te gândești, mă amenință îndreptând un deget spre mine. Te cunosc, recunoaște doar, continuă afișând o expresie serioasă.
Mă uit prin cameră căutând ceva sau pe cineva care să mă scape din situația asta, dar nu e nimic și cel mai important nici Ayla nu se vede pe nicăieri pentru a putea schimba subiectul.
–Ayla nu e aici, asta în cazul în care vrei să scapi, este cu Dewei. Haide, Evelyn, recunoaște, îmi spune pe un ton serios.
–Bine, ai dreptate, m-am gândit la el, ești mulțumită, îi spun bosumflată. Oricum asta nu schimbă nimic, e posibil ca noi nici să nu ne mai întâlnim, și în plus oricum nu a fost mare lucru, cum s-a uitat la mine se putea uita la oricare altă fată, îi spun lui Jade ceea ce cred.
–Nu a fost mare lucru, exclamă ea puțin enervantă, e mare lucru, Evelyn se uita la tine de parcă erai singura persoană din încăperea aia, la dracu și-a luat un pumn doar pentru că era atent la tine în timpul meciului.
