Evelyn Evans o tânără de 19 ani, este o fire timidă cu o încredere în sine aproape inexistentă. Aceasta pleacă departe de acasă la un colegiu din New York cu scopul de a deveni un medic renumit. Cu timpul își dă seama de adevăratul motiv pentru care...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am ajuns in mall patruzeci de minute mai tarziu, ținând cont de traficul infernal. Tot drumul am fost tăcuta am ignorat discuțiile din masina dintre cei trei si m-am concentrat pe gândurile care nu îmi dadeau pace.
Îmi este frica de ceea ce se va întâmpla acum că Joshua este aici, știu că nu se va lăsa până nu va obține ceea ce va dori, trebuie să țin o distanță cât mai mare între noi, nu trebuie să îl las să se mai apropie de mine.
Dupa cum am mai spus, Jade este singura persoană care știe ce s-a întâmplat în noaptea acea după mama. Nu i-am spus tatei deoarece mi-a fost frică de reacția pe care o va avea, stiam ca nu va reacționa bine si că se va consuma dupa ce va afla, nu voiam să îi fac mai mult rău ținând cont și de problemele lui de sanatate de atunci. Am preferat să suport totul in tăcere.
–Îngeraș, ești bine?
Nici nu mi-am dat seama că am ajuns, întrebarea pusă de Wess m-a scos din gândurile în care eram captivă. Mi-am ridicat privirea spre el si l-am văzut stând in fața mea având o privire îngrijorată, avea mâna întinsă spre mine, nu am m-ai stat pe gânduri și mi-am așezat palma întra sa.
–Sunt bine, îi spun pe o voce mica, mă gândeam doar.
–Asta am observat și eu. Te simți bine, ești c-am palida, dacă vrei ne putem întoarce.
–Nu, pe bune, sunt bine, nu îți face griji, i-am zâmbit încercând să îl linistesc.
Am pornit spre intrarea in mall, eram în urma lui Ezra și Jde, cei doi ciondanindu-se de zor. Mi-am dat seama ca așa functioneaza așa zisa relație a celor doi cel mai bine, tot țin să cred că ar face un cuplu drăguț, fără să îmi dau seama, dau glas gândurilor pe care le aveam.
–Ar fi un cuplu dragut, nu crezi?
Wess se arata surprins de ceea ce am spus, semn că nu se aștepta la o asemenea întrebare din partea mea. Dar imi răspunde imediat, confuz.
–Da, cred că ar face. Dar sunt sigur că noi vom face cel mai frumos cuplu.
Îmi spune rânjind, apoi își îndrepta privirea spre mine, care m-am oprit in loc. M-ai mult ca sigur obrajii mei sunt rosii ca focul, îmi cobor privirea nemaisuportând intensitatea privirii lui. Îl aud surâzând, apoi îi simt bratele cum se încolacesc in jurul taliei mele aducându-mă la pieptul sau. Simt că aici aș vrea să rămân mereu, în brațele sale, mă simt în siguranță ca și cum nimeni nu mă poate atinge, nici Joshua, nici ironiile și jignirile mamei.
–Poate.
Nici nu știu de unde a venit asta, e ca și cum gura mi-a luat-o înainte fără ca măcar să gândesc ceea ce a urmat să spun. Obrajii îmi ard si cred că niciodata nu am fost mai stânjenită ca acum.
Îmi afund fața în materialul moale al hanoracului, nevrând să-l privesc sau să-mi vadă fața, dar nu am norocul ăsta căci se îndepărtează puțin de mine și își pune un deget sub bărbia mea obligându-mă să îl privesc. Ochii săi îmi analizează minuțios fața, iar pe chipul lui își face apariția cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată.
