Evelyn Evans o tânără de 19 ani, este o fire timidă cu o încredere în sine aproape inexistentă. Aceasta pleacă departe de acasă la un colegiu din New York cu scopul de a deveni un medic renumit. Cu timpul își dă seama de adevăratul motiv pentru care...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Rămân cu privirea asupra mesajului pe care l-am primit și încerc să îmi ignor instinctul de a arunca telefonul. Mi-am promis că odata ce ajung aici voi da uitării trecutul, si mă voi focusa pe viitorul meu. Că mă voi detașa de persoanele care nu cred în mine și care îmi fac rău. Sperăm că voi reuși să fac asta și cu mama având în vedere nepăsarea ei și faptul că în ultimul timp cât am stat în Chicago îmi aducea la cunoștință faptul că am devenit o povară, nu mai spun de Joshua pe care chiar nu mai vreau să-l văd.
Dar destinul nu tine cu mine, având în vedere mesajul pe care îl citesc și recitesc sperând că e totul o glumă.
,,Bună, Evelyn. Având în vedere că ai devenit o regină a dramei și mai nou nu mai răspunzi la telefon, am fost nevoită să-ți trimit acest mesaj de pe un alt număr. Joshua va avea o întâlnire de afaceri zilele astea în New York, a fost de acord să te viziteze pentru a vedea dacă ești bine. Sper, măcar de data asta vei lăsa scenariile deoparte și te vei comporta frumos, având în vedere faptul că își sacrifică timpul prețios pentru a te vedea.
Mama"
Simt o durere în inimă în urma cuvintelor mamei la adresa mea. Inspir lansând vorbelemamei deoparte.
Închid telefonul fără a-i da un răspuns mamei. Dacă voia să vadă dacă sunt bine într-adevăr, venea chiar ea, nu îl trimitea pe Joshua, mai ales când știe părerea mea despre el.
–E totul bine, îngeraș?
–Da, e totul bine.
Încerc să îmi reiau poziția de mai devreme dar, Wess mă așează în așa fel încât capul meu acum stă pe pieptul lui lucrat. Are o mână așezată pe talia mea, iar celălaltă se joacă cu suvițele din părul desprins. Îi pot auzi bătăile calme ale inimii, sunetul ăsta îmi induce o oarecare stare de liniște.
–Dormi, îngeraș, voi fi tot aici când te vei trezi, îmi șoptește, ca mai apoi să îmi aplice un sărut prelung pe frunte.
Încerc să mă mișc, dar nu reușesc, ceva sau mai bine spus cineva mă ține locului, câteva momente mai târziu realizez ca persoana în a cărui brațe sunt captivă este nimeni altul decât Wess. Îmi deschid leneș ochii, ținând cont de razele ce pătrund în cameră este amiază, îmi ridic privirea spre Wess, și descopăr că acesta doarme. Mai arunc o privire prin cameră, îl văd pe Ezra care își avea capul pe pieptul lui Jade, ambii dormind. Aș zice că cei doi se potrivesc împreună, ar forma un cuplu drăguț.
Mă întorc, îmi sprijin bărbia pe mâinile pe care le am pe pieptul lui Wess, și îi privesc chipul senin. Dacă mi-ar fi spus cineva înainte de a veni aici că voi simți sentimentele pe care le simt acum, i-aș fi râs în față. Nu imi pot da seama ce simt mai exact, dar îmi place.
