Îngerul cu aripile frânte

▫️Capitolul 29▫️

Îmi simt picurii de sudoare alunecând pe tâmple, capul stă să-mi bubuie din cauza durerii, respirația mea sacadată este singurul lucru care se aude în sala de antrenamente împreună cu sunetul pumnilor mei ce lovesc repetat sacul de box. Ignor pulsațile de durere din aceștia, și îmi focusez atenția doar pe sacul ce se balansează în fața mea, nu vreau să mă gândesc la nimic altceva, pentru că sunt că sunt la limită să o i-au razna.

   Îmi încleștez maxilarul și las un mârâit de frustrare să îmi scape în timp ce prind sacul cu palmele înainte să mă lovească în față, îmi strâng cu putere pleoapele atunci când o durere îmi săgetează brațul drept, respir adânc apoi îmi sprijin fruntea de materialul răcoros al sacului de box. Senzația răcoroasă fiind că o binecuvântare pentru pielea mea fierbinte.

   În minte îmi vin imagini cu evenimentele petrecute zilele trecute iar pumnii mi se strâng atunci când un val de furie mă acaparează, sunt la un pas să merg peste nemernica de Rose și să îi zbor capul de pe umeri din cauza a tot ce s-a întâmplat din cauza ei, dar conștiința este cea care mă oprește de fiecare dată amintindu-mi în ce rahat sunt implicat, iar doar asta mă face să stau cuminte în banca mea până găsesc o soluție să scap de nebună și să o bag acolo unde îi e locul.

   Mă urăsc atât de mult pentru tot ce am facut-o să simtă din ziua petrecerii. Rose mă anunțase cu câteva zile înainte faptul că trebuie să o însoțesc la petrecerea de nuntă a mătușii ei, dar nici in cele mai urâte coșmaruri nu am visat că mătușa ei este mama vitregă a îngerului meu. Imaginea ei mi-a înghețat simțurile, șocul și privirea ei plină de dezamăgirea pe care am vazut-o in ziua aia m-au îngenungheat. Deși tot ce voiam era să o iau în brațe și să îi explic totul rugând-o să mă ierte, nu am putut face niciun pas, unghiile lungi ale lui Rose care se înfigeau în antebrațul meu mă atenționau să nu fac ceva care să ne de-a de gol.

   Când l-am văzut pe măscăriciul ăla cum pune mâna pe ea îmi venea să îi smulg mâna cu care o atinge, dar momentul în care s-a prezentat că fiind iubitul ei a fost de parcă ceva s-a rupt în mine, nu știam dacă durerea a ceea ce auzeam era mai mare decât șocul care mă acapara. Am încercat să vorbesc cu ea, am sperat ca mă va asculta, dar s-a încăpățânat să mă țină la distanță. A trebuit să o privesc toată seara fiind în compania măscăriciului ăluia care nu o scăpa din ochi, iar eu mi-am astâmpărat impulsul de a-l pocni în față golind paharele de șampanie având în vedere că altceva mai tare nu găseam.

   Sunt trezit din gândurile mele de o mână care se așează pe umărul meu, îmi deschid ochii și îmi focusez atenția pe Ezra care stă la doar un pas distanță. El si Jade au fost și sunt singurii care sunt de partea mea în toată tărăsenia asta, nici nu știu cum naiba de s-au cuplat ăștia noi, dar nici nu îmi pasă, atâta timp cât Jade îl face fericit, nu e treaba mea. Regret doar că am tras-o și pe Jade în prostia asta, și am lăsat ca Rose să le destrame prietenia.

   –Ai maltratat suficient sacul ăla, amice, cred că e timpul să faci e pauză.

   –Vezi-ți de treabă Ezra, nu trebuia să îi bagi limba pe gât iubitei tale acum?

   –Dacă punem problema așa, trebuia să fac altceva acum, rânjeste ridicând sugestiv din sprâncene,  dar după cum vezi, sunt aici. Lăsând gluma la o parte, e tarziu, Wess, te-ai uitat in oglinda? Omule ai nevoie de somn și duș, mirosi, continuă făcând o grimasă.

   Îmi dau ochii peste cap și îi arăt degetul mijlociu, apoi mă îndrept spre ieșire cu el pe urmele mele bolborosind cine știe ce minuni.

   Drumul spre casă este unul destul de tacut lăsând radioul să umple liniștea din jur, ajunși la complexul de apartamente, urcam ,iar pe canapeaua din living este așezată Jade îmbrăcată într-o pijama simplă albastră. Nici nu mă mir, de câteva zile stă mai mult aici, nu m-ar surprinde dacă si-ar aduce și bagajul, asta dacă nu l-a adus. Ezra se duce țintă spre ea și o trage într-un sărut.

   –Încercați să fiți mai silențioși, unii vor să doarmă și nu am chef să le explic vecinilor că nu îți maltratezi iubita.

   Mă întorc pe călcâie si pornesc spre camera mea, lăsând în urmă râsul prietenului meu. Ajuns în cameră îmi dau din mers hainele jos și intru în baie, mă poziționez în fața oglinzii și îmi privesc reflexia, par mai palid, ochii îmi sunt goi, lipsiti de viață iar în jurul lor s-au format pungi negre din cauza lipsei de somn, în ultimele zile nu e seara în care cele petrecute să nu îmi bântuie somnul.

   După jumătate de oră, mă trântesc în patul din camera mea, pat pe care nu de mult l-am împărțit cu ea, îmi trec palmele peste față încercând să alung amintirile care îmi săgetează sufletul. Îmi i-au telefonul și fără să mă gândesc de două ori îi caut numărul în agenda telefonului.

    ,,Îmi lipsești "

   Aștept câteva minute în așteptarea unui răspuns după ce văd că a citit mesajul, dar când acesta întârzie să apară, închid telefonul și îl pun pe noptiera alăturată.

   Îmi închid ochii iar după câteva minute adorm visând doi ochi verzi, plini de dezamăgire și suferință din care șiroiesc lacrimi, iar pe lângă ochii de un verde smarald,  se conturează un nas mic si buze pline, persoana este ghemuită în întuneric, își îmbrățișează genunchi cu mâinile tremurânde, iar pe jos lângă ea, se află două aripi rupte, privind-o mai de aproape îmi dau seama că e îngerul meu. Îngerul meu cu aripile frânte.

Heei! Imi pare rău că nu am mai postat de atâta timp, vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că îmi citiți cartea, nu m-am așteptat să placă cuiva având în vedere că nu mă prea pricep la a scrie cărți. Va multumesc mult pentru comentarii și pentru voturi❤❤❤ Sper să vă placă noul capitol și va aștept părerile în comentarii. 🥰🥰