Evelyn Evans o tânără de 19 ani, este o fire timidă cu o încredere în sine aproape inexistentă. Aceasta pleacă departe de acasă la un colegiu din New York cu scopul de a deveni un medic renumit. Cu timpul își dă seama de adevăratul motiv pentru care...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajung la masă urmată de Ayla, mă așez pe scaun, îmi simt pulsul accelerat și mâinile îmi tremură haotic, le țin împreunate în poală pentru a nu fi observate și îmi pun un zâmbet forțat pe chip când o observ pe Emily care se uită la mine din celălalt capăt al sălii având o expresie îngrijorată pe chip.
- Ești bine, micuțo?
Tresar când îi aud șoapta lui River din dreptul meu, nici nu mi-am dat seama de prezența acestuia. Îmi întorc capul spre el, mare greșală, chipurile ne sunt despărțite de câțiva centimetri, îi simt răsuflarea caldă deasupra buzelor mele întredeschise. Privirea îi cade asupra buzelor mele și înghite în sec.
Cineva din fața noastră își drege vocea, și mă îndepărtez stânjenită de River, care pot jura că tocmai l-am auzit murmurând o înjurătură adresată celui care a întrerupt momentul anterior.
Îmi amintesc că mi-a pus o întrebare și mă decid să îi răspund.
- Sunt bine, River. Serios, îl asigur.
River se lasă pe spătarul scaunului având pe chip o expresie plictisită, dar plictiseala îi dispare când observă cine stă pe scaunul din fața lui, își pune pe chip un rânjet care nu prevede nimic bun.
Arunc o privire rapidă spre cel care și-a dres vocea și dau de doi ochi verzi care parcă aruncă flăcări în direcția lui River, maxilarul îi este încleștat, muschii încordați i se ivesc prin cămașa pe care o poartă, iar încruntarea de pe chip arată clar cât îi displace ceea ce a văzut.
Corpul îmi este străbătut de un fior când atenția lui Wess cade pe mine, nu înțeleg cum reușește să mă facă să mă simt vinovată doar cu o simplă privire. De parcă eu sunt cea care greșește, nu el. Lângă el stă Rose, în dreapta lui stă Ezra, iar lângă Ezra este Jade, mă simt ca un exponat la muzeu, privirile lor nu se desprind de pe mine. La masa noastră tensiunea plutește în aer, si ca treabă să fie treabă îi simt brațul lui River cum îmi înconjoară umerii.
- Nu-i așa că am o iubită minunată?
Mă blochez, și nu sunt singura, Ezra aproape se îneacă cu șampania, Jade își ridică privirea uimită spre River, iar zâmbetul lui Rose nu dispare nicio clipă de pe buze, de lângă mine Ayla se uită spre River în căutare de răspunsuri, dar acesta nu acordă nicio atenție celor din jur, are privirea ațintiță spre Wess.
- Ca un îngeraș, răspunsul lui Wess vine destul de rapid, rânjetul nu-i părăsește buzele lui River, și nu pot să nu remarc accentul care l-a pus pe ultimul cuvânt.
- Mă bucur că acest îngeraș este la brațul meu.
-Pentru cât timp, replica lui Wess captează atenția celor de la masa noastră.
- De obicei am grijă de ce e al meu, Wess.
- Nu doar tu, și să-l ferească Dumnezeu pe cel care se atinge de ce e al meu. Și cred că ești suficient de deștept să îți dai seama la ce mă refer.
