Sfârșitul meu ești tu

Partea 11 -Selfie-ul-

Noaptea trecu ca vântul și apariția viselor, îmi stricaseră somnul. Secvența cu copilul se repeta la nesfârșit. Cine știe, ce avea să se întâmple. Am trăsărit când am auzit sunetul alarmei de incendiu dar, era doar soneria Mayei de la telefon.

-Serios Maya, așa faci?

-Cine eu? 

-Da, tu.

-Ce am făcut?

-Păi e frumos așa, să mă trezești cu alarme de incendiu? Mâine urmează cu sunete de arme?

-Nu mâine, poimâin; râde fără niciun stres.

Am luat perna pe care dormeam și am țintit-o drept în cap.

-Heei nu e voie să arunci așa, zice prefăcându-se ușor rănită. Să nu începem un nou război așa de dimineață.

-Ei nu zău?

-Acum pe bune. Astăzi avem multe lucruri de făcut.

-De exemplu?

-O să te scot în satul taberei noastre.

-Există așa ceva?

-Da, tu ai văzut doar academia, palatul și elevii. Adevăratele frumuseți și familii se află în sat.

-Sună palpitant Maya dar, nu ai vrea să o lăsăm pe poimâine?

-NU! Astăzi pentru că avem zi liberă. Așa că ridică-te!

Spre deosebire de celălalte dăți, am ascultat-o. M-am îmbrăcat rapid și am plecat în mica noastră aventură.

-Și cu ce începem? întreb derutată.

-Mai întâi mergem pe acel drum. De acolo, mergem mai întâi să ne distrăm în micul nostru parc.

-Parc?

-Da, ne vom da în leagăne, topogane, vom face selfie cu telefonul tău, va fi o zi memorabilă.

-Nu crezi că suntem prea mari pentru așa ceva?

-Nu îmi strica starea de dimineață, Iris! Acum hai mai repede!

Am urmat-o, admirând împrejurimile. Oamenii locuiau în case. În case cu acoperiș, în clădiri reale. În tabăra mea, oamenii dormeau în corturi.

-Uite ce frumos e parcul, nu-i așa? întreabă Maya.

-Mhm... murmur în timp ce admiram casele.

-Pământul către Iris! Unde te uiți?

-Ah, ce spuneai?

-Offf... nu te mai uita la casele alea. Uite cum arată parcul!

-E frumos.

-Atât? Doar atât ai de spus despre parc? Te minunezi la niște case dar, la parc nu zici nimic?

-Spre deosebire de parc, case n-am mai văzut pentru oamenii de rând.

-Ă... scuze.

-N-ai de ce, este frumos și parcul și îți mulțumesc enorm că te-ai gândit la mine!

-Cu drag! spune apărându-i zâmbet pe față. Acum hai la leagăne!

A urmat o mare explozie de râsete în parc. Totul a început de la leagăne unde, Maya m-a împins de pe el și am căzut cu fața în nisip. De acolo am fugărit-o prin tot parcul și țipam ca două nebune. După leagăne, au urmat topoganele unde,  mi-am luat revanșa. Am început să o gâdil și urla ca bezmetica să o las în pace dar, nu se putea.