𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ② ༻

După ce Momo a rugat una dintre slugi să ducă porumbelul voiajor unde îi era locul, nu a mai așteptat nimic pentru a-și schimba hainele, dându-și jos rochia voluminoasă și îmbrăcând în schimb niște pantaloni mai largi de culoare maronie la care a asortat un sacou de aceeași culoare, pe dedesubt având o bluză mulată albă.

Cu ajutorul unei curele a strâns sacoul în jurul taliei sale subțiri, îmbrăcându-și apoi cizmele înalte cu o palmă sub genunchi.

S-a privit agitată în oglindă, așezându-și cu atenție pletele rebele ce au scăpat din cele două codițe pe care și le făcuse la spate, zâmbind la reflexia ei.

S-a grăbit să părăsească castelul, privind în stânga unde la câțiva metri depărtare o aștepta iapa ei înhămată, Bonnie, hamul fiind ținut de un slujitor.

A luat hamul din mâna băiatului și a urcat pe calul alb imaculat cu ajutorul unei platforme mici de lemn dur, îndrumând apoi animalul să părăsească curtea castelului sub privirea suspicioasă a mamei ei.

Prințesa s-a aplecat ușor în față pentru a fi sigură că nu va cădea de pe cal și că va avea un echilibru mai bun împotriva vitezei pe care patrupedul o acumulase la îndemnul fetei.

Trecând podul imens de piatră si părăsind astfel împrejurimile castelului, a ajuns pe drumul ce unea castelul regilor și satul țăranilor, încetinind ușor pentru a o lua la dreapta, dând apoi bice calului pentru a se grăbi înspre câmpie.

Îndepărtare a putut observa o persoană ce venea din partea opusă, călărind deasemenea un cal mai negru decât culoarea unui cărbune.

Neștiind cine poate fi, a redus considerabil viteza lui Bonnie, continuându-și drumul cu privirea ațintită pe persoana care venea cu aceeași viteză înspre ea.

— Cine o fi? gândi fata, știind că prinții sunt stăpâni asupra cailor de culoare neagră, iar prințesele îi dețin pe cei albi, iar alte culori cum ar fi maroniu sunt predestinate sătenilor și oamenilor din categoriile sociale de mai jos.

Apropiindu-se mai mult a putut observa straie de culoare albă pe prințul încă necunoscut, menținându-și privirea fixată pe acesta până ce au ajuns față în față.

Analizându-l mai bine l-a recunoscut ca fiind prietenul fratelui său, cel care a venit să-l aștepte pe Felix la început de săptămână..

Momo ieșise pe balconul camerei ei pentru a elibera porumbelul voiajor către satul unde locuia Minho, prinvindu-l cum se îndepărtează în zare cu un zâmbet imens pe buze, gândul ei zburând la băiatul care i-a luat mințile.

A vrut să intre înapoi în dormitorul ei, însă ceva i-a atras atenția, mutându-și privirea pe persoana prezentă în curtea regală, făcând contact cu ochii băiatului cu păr negru care se holba la ea încă de când aceasta a ieșit la vedere.

Lângă acesta era prezent un armăsar negru și nerăbdător să îl poarte pe stăpânul lui pe toate drumurile ce i se arătau în față, Momo mutându-și privirea pe fratele ei care venea călare pe calul lui pe care tocmai îl scosese din grajd.

— Sunt gata, Hyunjin. Să mergem! îi spune Felix băiatului.

— Hyunjin.. șoptește șatena inconștient, prințul cu păr prins la spate de o bentiță roșie urcând pe cal sub privirea ei.

Felix a luat-o în față ieșind în viteză pe poartă, Hyunjin rămânând în urmă cu privirea pe prințesă, aceștia menținând contactul vizual până ce calul băiatului a plecat brusc din loc pentru a-l prinde pe Felix din urmă.